Mircea Baniciu

Va multumesc tuturor pentru mesaje, inceputul acestui blog a fost destul de surprinzator! Am fost anuntat ca in primele zile cateva mii de oameni au citit randurile scrise de mine. Si eu le-am citit cu placere pe ale voastre!

Ar trebui sa va spun ca ideea de a porni treaba asta mi-a venit pe 31 mai, o zi in care de 30 de ani incoace, am un nod in gat. Anul asta pe 31 mai se implineau fix 30 de ani de la plecarea colegilor mei din tara, iar zilele care au urmat atunci in ‘77 mi-au lasat un gust amar pe care n-am sa-l uit niciodata. Asta apropo de prietenii pe care-i ai aproape, si te parasesc fara sa se uite in urma, si fara sa-ti trimita o vedere mai bine de 14 ani. Le-am spus colegilor ca ar fi trebuit sarbatorit cum se cuvine acest eveniment, iar ei au dat-o cotita, evitand trist subiectul…

Povestea completa o veti citi in curand aici, dupa ce in prealabil o sa incerc sa va pun un pic in tema, astfel incat sa intelegeti de ce relatia mea cu Phoenix a fost atat de nestatornica, si de ce de la Revolutie incoace, inainte de fiecare concert lumea se intreaba “oare de data asta vine si Baniciu?”.

La alte intrebari mai “sensibile” puse de voi, voi incerca sa raspund in timp, dar sunt totusi unele la care nu voi putea raspunde niciodata… Pentru ca, desi raspunsuri exista, daca nu v-ati prins, nu ma voi putea cobori niciodata la nivelul mitocaniilor poleite ale unora dintre noi. Deocamdata am hotarat sa spun doar atat cat mi se pare interesant pentru toata lumea.

Referitor la evenimentul recent, nu am renuntat la Phoenix din cauza mentionata de Covaci pe atatea canale media (adica “banii”). Dragilor, bunul meu prieten Nicu Covaci este cel care vorbeste mereu despre bani… si tot el este cel care ii da in judecata acum pe Electrecord, UCMR, Nicolaescu si Becali, bine-nteles ca pentru bani.

De ceva timp incoace activitatea Phoenix se rezuma la concerte, pentru ca doar acestea produc bani imediat, in timp ce adevaratul Phoenix nu mai aduce nimic nou muzical… de vreo 30 de ani incoace (oare de ce?). Sumele puse in joc pentru Phoenix nu sunt deloc mici, tocmai de aceea am preferat sa fac loc pe scena unui tanar ambitios, mai cuminte si cu siguranta cu mult mai ieftin decat mine. In felul asta, cei care detin astazi numele Phoenix, vor fi mai fericiti si cu un profit mai mare. Din pacate pentru colegii mei, muzicieni de mare calitate care sunt in continuare subapreciati, Nicu are mereu o “solutie de rezerva” pentru oricare dintre ei, lucru care banuiesc ca ii face foarte fericiti…

Motivele dezertarii mele sunt multe, unul important este ca desi a aparut un album nou, forma lui muzicala e departe de ceea ce mi-as fi dorit eu. Este de fapt un alt disc autobiografic al lui Nicu Covaci, nici unul dintre ceilalti membrii ai trupei neavand vreun cuvant de spus, motiv pentru care l-am rugat pe Nicu sa-si cante singur o parte dintre piese.

Un altul este acela ca poate de 2-3 ani, cu Nicu nu am prea vorbit decat prin intermediari. Asa am ajuns ca in vara acestui an sa ne uitam urat unul la altul, mai ales pe scena. Iar intre doi oameni care ar avea totusi ceva sa-si spuna, cand caile de comunicare sunt rupte, e mai bine sa-si vada fiecare de treaba lui.

Acestea fiind spuse, Phoenix este un nume pe care il voi pomeni in continuare doar la timpul trecut, pentru ca eu am ales sa raman un Colibri liber…

19 Dec 2007 - Teatrul Ion Creanga

In ordine de sus in jos, stanga la dreapta: Valeriu Sepi (percutie, voce, design), Mircea Baniciu (solist vocal), Joji Kappl (bas, voce), Costin Petrescu (tobe), Nicu Covaci (chitara, voce).

In seara asta - la Antena 2 cu agentul VIP Cristian Brancu.

Dupa care maine voi ajunge pe la Andrei Partos, la emisiunea “Psihologul Muzical” - Radio Romania Actualitati, undeva in jur de ora 12 noaptea, unde veti putea auzi cateva prime piese de pe noul meu album.