In drum spre Vest
Plecarea lui Nicu in Olanda ne-a lasat “cu ochii in soare”, noi l-am considerat dus definitiv. La vremea aia cam toata lumea isi dorea sa plece, asa ca, intr-un fel, l-am inteles. Ramasi in urma, noi ceilalti am ramas in primul rand fara scule, asa ca am inchiriat un sunetist cu tot cu scule, pe nume Adrian Grozdan.
Eu unul renuntasem intre timp la postul de arhitect unde fusesem repartizat, iar asupra unui astfel de gest nu se prea putea reveni pe atunci, singura optiune era sa continui activitatea cu Phoenix.
Spuneam ca aparuse intre timp Erlend Krauser, un chitarist foarte valoros, care avea o voce mai grava asemanatoare cu a lui Nicu. Cum Tandarica era un pic plecat, in trupa a venit Tzula care dadea deseori tarcoale Phoenix-ului si care mai fusese cu noi pe scena in cateva episoade. Erlend Krauser este acum component al trupei lui James Last, iar Tzula a plecat in Germania si s-a prapadit pe acolo. Mai tarziu aveam sa aflu ca atat toborasul Cornel Liuba (Tzula) cat si sunetistul Adrian Grozdan (cel care detinea instalatia de sunet) erau turnatori. In formula asta am avut cateva turnee, cele mai importante fiind participarile la Cenaclul Flacara.
Nicu avea sa revina in mai ’77 si ne-a gasit cu stupoare ca o trupa care functiona din plin. N-as vrea sa vorbesc acum despre nemultumirea lui, care si-a dat seama ca trupa functioneaza foarte bine fara el. Principalul vinovat eram evident eu, iar cel de-al doilea tobosarul Tzula, pentru ca el se mai ocupa de organizare.
Ulterior am reluat activitatea cu Nicu, urmand sa avem o serie de 10 spectacole, care au fost poate cele mai interesante din cariera Phoenix-ului. In locul lui Tula a revenit Tandarica, si poate si in locul meu ar fi trebuit sa apara cineva, daca nu eram atat de frumos, destept, talentat, si nu in ultimul rand, modest, nu-i asa? 
A fost si un spectacol la Blaj cu Cenaclul Flacara, pe campia Libertatii, in care ne-am facut aparitie cu o duba cu numar german (Nicu fiind deja cetatean strain) in care era o parte a instalatiei, cu care se mandrea atat de tare Phoenixul, asta impresionand in mod deosebit atat publicul, cat si pe Paunescu, si pe cei care urmareau “cu mare atentie” ce se intampla cu noi. Eram mult diferiti de Cenaclul in care majoritatea membrilor erau dominati de personalitatea lui Adrian Paunescu, in asa fel incat nimeni nu prea avea ceva de spus. Noi veneam ca niste printi ai muzicii rock, imbracati in haine cumparate de afara, aratand ca in discurile de ultima aparitie cu trupe in voga.
N-a durat mult, si scandalul intre Paunescu si Covaci, a reinceput. Paunescu nu putea sa suporte prezenta unei trupe cu asemenea personalitate, pentru ca aproape ii distrugea contextul. De altfel, acesta a fost ultimul episod Phoenix – Cenaclul Flacara, insa nu ultimul si pentru mine, care aveam sa mi-o incasez inca o data, definitiv, de la Adrian Paunescu.
Atmosfersa era destul de incarcata, lipsa de comunicare intre Nicu si ceilalti a inceput sa ma faca sa inteleg ca se pune ceva la cale, eram foarte aproape de un eveniment dintre cele mai importante. Nu banuiam insa ca el se va intampla atat de curand. Iar dupa un spectacol pe care-l avusesem la Tulcea, intorcandu-ne in Bucuresti cu trenul, am avut o discutie cu Nicu, despre o eventuala iesire din tara.
P.S.: pentru pozele de astazi ii multumesc lui Tudor Runcanu (www.rockritic.ro).
Entries (RSS)
December 24th, 2007 at 1:05 pm
Sarbatori Fericite Domnule Baniciu si asteptam cu sufletul la gura noul album!
December 27th, 2007 at 9:59 pm
Buna seara! Numele meu este Ana. De ceva vreme am aflat ca Mircea Baniciu nu mai canta alaturi de Phoenix. Acest lucru m-a surprins si m-a intristat profund , mai ales pentru ca vocea lui era ca un trade-mark pentru aceasta formatie (alaturi de figura lui Covaci, un om lipsit de zambet). Stirile nu au ajuns foarte curand la mine, de aceea sunt total in umbra in legatura cu motivatia acestei separari. Am aflat de la un amic despre aceasta pagina si astazi am cautat’o. Ceea ce trebuie sa recunosc ca m’a bucurat profund este ca nu am dat peste diverse scrieri peiorative (evident nu in genul domnului baniciu) sau metode de a denigra numele formatiei legendare, cat mai mult cateva amintiri picante (haios relatate)care ma lasa sa intrevad aspecte ale personalitatilor celor pe care ii ascult de atatia ani. Dupa ce am citit aceste randuri mi-am amintit penultimul concert Phoenix la care am asistat, la Sala Palatului, in absenta celui mai frumos, destept (etc) dar se pare si cel mai iubit (fost)membru al formatiei. Concertul a fost placut, poate mai reusit decat altele la care am participat, trebuie sa recunosc. Ceea ce m’a indispus total si m-a determinat sa-mi pun anumite intrebari in legatura cu participarea mea la alte concerte a fost atitudinea domnului Covaci si a prezentatorului (un mare nume pe care nu mi-l amintesc) in legatura cu absenta vocalului. A fost ceva care sfida bunul simt revoltator de mult. Prezentarea concertului a inceput printr-o pledoarie despre tradatori , si niste “nume care nu merita amprenta phoenix”. In fine, nu are sens sa relatez tot…cert este ca publicul a reactionat imediat strigand numele absentului,lasand sa se inteleaga ca in sufletul lor Phoenix nu exista fara EL. Pentru a inchide gura multimii concertul a inceput , povestioare din turnee, clipuri vechi , piese pe care eu nu le stiam si care m-au uns la suflet. Un decor dragut. Covaci a acaparat atentia (in stilul arhicunoscut), a prezentat timpurile grele pe care le’a depasit gasca, a creat o imagine de familie cu un leader puternic, un imago pater perfect sub aripa caruia au crescut multi artisti. O imagine care pe mine personal nu m’a pacalit. Aceeasi idee a crescut atunci in mine , pe care am regasit’o si aici. Nu ar fi facut nimic de unul singur. Am vazut pe scena o lupta de orgolii, de principii, de idei, conflicte musamalizate. Acest aspect apartine culiselor , si nu cred ca “vrajeste” publicul cu iluzia asta. Dincolo de personalitatea, care mie personal imi repugna , a lui Covaci (din motive subiective) trebuie sa recunosc ca nici ceilalti fara el nu ar fi fost acolo. “Believe it or not” chiar si Nicu are fani, persoane care il simpatizeaza profund. Si ca orice om cu defecte uriase , are niste calitati pe masura (dar nu vocale…).
Incet m’am indepartat de gandurile despre aceasta situatie , si de analiza contextului. Am incetat sa tot incerc sa’mi fac o parere, sa tin cu cineva. Mi’am dat seama ca e absurd. Phoenix tot am sa ascult, ma leaga de copilarie, am crescut cu notele lor muzicale. Adolescenta mi-am petrecut-o chiulind in baruri cu chitaristi si fredonand de dimineata pana seara Pasarea Colibri. Vremurile nu s-au schimbat fundamental, si privind in urma , dar si in prezent am vazut in anturajul meu cate-un Covaci in fiecare situatie , cate’un Baniciu la fiecare distractie , cate’un Genial cand imi era mai greu si i-am acceptat pe fiecare asa cum a venit. Conflictele sunt mereu aceleasi fie ca este o chitara in centrul grupului , o integrala , un sport sau un laptop. Gastile sunt toate la fel, fiecare are dreptate din punctul lui de vedere, asa ca am hotarat sa tin cu muzica. Sa fiu Elvetia. Am inceput sa ascult si alte genuri muzicale , formatii noi cu nume ciudate, care poate peste ani si ani vor fi si ele legendare, si copiii mei vor creste pe ritmurile Arctik Monkeys.
Asadar…trebuie sa recunosc ca un conflict la care nu am participat (si in mare masura inca nu stiu de ce a aparut) a produs o maturizare a gandirii mele. Asa ca sfatul meu pentru toti cei din jur este sa’si vada de treaba lor, sa nu judece conflictele altora asa cum am incercat eu, ci sa invete cate un pic din fiecare. Eu le am pe ale mele
Nu am citit comentariile celorlati pentru ca nu am rabdare (si nici nu am ochelarii la mine). Astept cu nerabdare alte istorisiri , sa vad in continuare ce mai am de invatat de pe urma experientei phoenix/baniciu.
Toate cele bune, in prag de an nou, Anutica!
January 2nd, 2008 at 6:17 pm
1. ‘aveam sa mi-o incasez inca o data, definitiv, de la Adrian Paunescu’.. cum v’a aranjat bardul de la barca?:)
2. turnatorii grozdan si tzula de care vorbiti.. v’au ingrosat serios dosaru’ de la secu’ [daca ati avut vreunul.. dosar de urmarit, evident..]?
January 7th, 2008 at 12:40 pm
Despartirea de Phoenix a fost pana la urma “tot raul spre bine”. Ce ati realizat impreuna cu Mircea Vintila, Florian Pittis si Vlady Cnejevici in formatia Pasarea Colibri a fost extraordinar. O muzica minunata pe care as vrea sa o ascult la nesfarsit.
Phoenix a pierdut prin despartirea de Mircea Baniciu si nu invers.
Il respect pe Nicu Covaci pentru talentul lui de compozitor si imi pare rau pentru el ca este atat de orgolios. Dar nu-i nimic , asta e!
Cat despre Adrian Paunescu ma scoate din sarite cand il aud pe la toate posturile de televiziune cum se lauda ca a promovat tineri artisti talentati.
Adevarul este ca P.C.R. ii daduse monopolul asupra muzicii tinere.Bietii artisti aveau doua posibilitati : sa ii lanseze maria-sa Paunescu sau sa nu ii lanseze nimeni.
Paunescu se folosea apoi de acesti tineri talentati ca sa isi promoveze propria opera literara. Cred ca peste 70% din cantece erau pe versuri de A.Paunescu si procentul crescuse in ultima vreme spre 90%. Si uite asa, “napastuitul “de Paunescu ajunsese cel mai mediatizat poet roman.
Zic “napastuit” ca se tot vaita de nerecunostinta artistilor promovati de dansul.
Sper ca in anul 2008 sa auzim numai de bine.
January 9th, 2008 at 7:52 pm
cine vrea desert literatura/dup-o zi cu foamea si minciuna,/daca-i cade-n maini Romaniada/e rugat sa stinga si lumina.
- catren dedicat de un timisorean autorului penibilei Romaniada…..Paunescu, Adrian Paunescu
January 20th, 2008 at 2:29 am
N-am avut bucuria de a trai fenomenul Phoenix “în direct”. De fapt, primul meu contact cu muzica lor a fost la 15 ani, vazând filmul “Nemuritorii”, … cu câteva saptamâi înainte de revolutie.
Dupa aceea am început sa ma interesez de muzica lor/dumneavoastra, dar anumiti factori m-au împiedicat sa-i vad pe scena vreodata. Asadar, pe lânga muzica si ce aparea pe copertile discurilor, prea multa informatie aditionala n-am avut. Doar permanentele schimbari în formatie mi-au atras atentia. Pâna ce am citit cartea lui Nicu Covaci. Interesanta. Revelatoare. Dar are în ea atât de putin “Phoenix” si atât de mult “însa eu” ca mi-am facut un portret suficient de clar despre personalitatea lui Covaci. Nu intru în chestii de tip “Cine are dreptate?”, dar… multe mituri au cazut citind acele pagini. Si nu neaparat cele pe care autorul le sugera ca ar trebui sa cada.
Tot acest “blablabla” initial e un pretext pentru a va pune o întrebare, Domnule Baniciu: Dupa ce ati citit cartea (chiar daca nu ati citit-o, nu cred sa nu fi ajuns la cunostinta dumneavoastra anumite… “gânduri” publicate în ea), cum ati mai putut lucra aproape 15 ani cu cineva care are aceasta parere despre dumneavoastra?
P.S. Trist e ca paranteza ‘77/’9x, în loc sa închida rani, pare ca le-a deschis si mai tare.
January 23rd, 2008 at 7:31 am
Domnule Baniciu,
Azi am descoperit cu mare placere acest blog, si deoarece am aproape 50 de ani, virsta care spune singura cam cu ce trupa am crescut , voi citi zilnic, si sper ca odata si oadat veti avea rabdarea sa cititi tot si chiar sa-mi raspundeti.
Ar fi fost super ca adevarata pasare Phoenix sa existe si acum.Dar asa cum bine ati spus, Phoenix-ul nu a mai facut nimic nou de 30 de ani.ASA E.Eu unul nu ascult niciodata Phoenix mai departe de CANTAFABULE.Tot ce s-a facut dupa aia , nu-mi place.Poate ca sunt subiectiv, ma las influentat de ceea ce mi-a facut in suflet Phoenix-ul de pina la Cantafabule, pentru ca dupa aia am mai crescut si eu, si ma gindesc ca mi-o fi scazut sensibilitatea, mi-o fi pus viata vreo carapace groasa si nu mai ajunge frumosul la mine, who knows, dar uite ca si acum, la virsta asta, cind ascult vechiturile, simt ca la 14 ani.Si asta cred ca spune tot.Privitor la D-nul Nicu, am si pentru domnia sa o stima deosebita, i-am citit cartea, nu mi-a placut titlul, dar am citit-o avid, pentru a afla totul despre TOTI baietii de aur ai Phoenix-ului, dar nu a fost asa.Acum , blog-ul Dvs……sper ca acum sa aflu TOTUL , despre TOTI , despre adevaratul PHOENIX, pentru ca , intradevar , spiritul , fenomenul pe care l-ati creat TOTI , nu prea se mai simte azi. As fi extrem de incintat daca odata a-ti avea amabilitatea de-ami raspunde, si de continua sa povestiti si despre PHOENIX-UL adevarat…………..
Va multumesc.
January 23rd, 2008 at 7:36 am
Graba si incintarea ca am posibilitatea sa comunic cu Dvs, m-au facut sa trimit precedenta postare fara sa o citesc cu atentie, ca atare constat acum ca am plasat vreo doua perle gramaticale, pentru care imi cer scuze.
January 23rd, 2008 at 3:19 pm
Paunescu a fost cel mai rau lucru ce se putea intampla folkului romanesc. O zgarda pusa la gatul personalitatii unor oameni ce probabil ca ar fi reusit sa faca ceva mult mai bun fara dominatia Stapanului.
March 2nd, 2008 at 8:12 pm
In fotografia cu Cenaclul Flacara apare Anda Calugareanu, nu-i asa?