La Sibiu… in ’76
V-am promis ca voi povesti cate ceva din impresiile ce mi-au ramas inainte, in timp, si dupa fuga colegilor mei din ’77.
Cu un an inainte, dupa o serie de spectacole cu Cantafabule, au zburat primii oameni din formatie, dati fiind afara de Covaci: Reiniger (Gunther – clapar), Sobre (Adrian Barna – unul dintre cei mai haiosi oameni pe care i-am cunoscut vreodata, il regret acum cand nu mai exista – era tehnician de scena). Swartz (Corneliu Calboreanu), care era inginer de sunet, venea sporadic la noi in acea perioada. La putin dupa, pleca si Tandarica, tot din cauze cumva neortodoxe, asa ca Phoenix a ramas usor golas.
In vara lui ’76 ne-am trezit doar trei – Covaci, Baniciu, Kappl, si in scurt timp ni s-a alaturat si Erlend Krauser. Atunci avea sa se intample la un concert pe un stadion la Sibiu, una dintre cele mai bizare intamplari din viata mea. Covaci repetase vreo 10 piese cu o trupa de dubasi timisoreni, inspirata de dubasii din Branesti, cu care colaborasem cu un an inainte, trupa fiind adunata dintr-o zona a Timisorii numita “Flora”. Foarte multi dintre prietenii nostri de la Flora, au fost de acord sa colaboreze cu noi ca dubasi. Pentru cei care un stiu ce inseamna dubasi – e vorba de trei sectiuni de tobe, unde tobele erau confectionate din piele si lemn: mari, mijlocii si mici, si fiecare batea intr-un anumit fel (o combinatie de ritm).
Cu acesti dubasi si prietenul nostru Mircea Florian am intrat in vara lui ‘76 pe stadion in Sibiu. Spectacolul trebuia sa inceapa pe la ora 7, avandu-l in deschidere pe Mircea Florian. Erau pe stadion vreo 15.000 de oameni care asteptau un spectacol de mare anvergura, asa cum se intamplase cu un an inainte pe acelasi stadion. Dar surpriza… Spectacolul nu mai incepea pentru ca Nicu nu era de gasit. Ramasese pe undeva pe la Brasov, nu se prea stie in ce context si ce se intampla acolo, oricum nu a reusit sa ajunga la timp la spectacol.
Dupa o ora si jumatete de intarziere, timp in care cei de la poarta inca vindeau bilete, a aparut si Nicu bine “fezandat”. Si spectacolul a putut sa inceapa cu Mircea Florian. Recitalul lui dura jumatate de ora. Iar dubasii nostri stiau doar 10 piese, dintre care Paparuga (1 min) si Jocul caprelor (1,5 min).
Asa ca tot spectacolul a durat cu totul… cam o ora si cinci minute. In timp ce un concert normal Phoenix dura cam 3 ore! Dupa care Covaci a pus “multumim, acesta a fost spectacolul nostru”. Iar eu i-am spus “de aici nu o sa iesim vii!”. La poarta inca se vindeau bilete, iar din stadion s-a auzit un vuiet macabru, care nu prevestea nimic bun, iar oamenii au inceput sa sara gardul sa vina inspre noi, inspre instrumente si boxe, cumva amenintator si cu o vadita dorinta de a ne repune pe scena cu orice chip.
Primii pumni i-a incasat Swartz, proaspat reintors in gasca noastra. Eu si Ioji am luat-o la sanatoasa spre autobuz, care era pornit, dar soferul era mai alb ca varul, si a zis “hai ma la hotel ca astia ne omoara”. Publicul a navalit spre scena, iar noi am reusit sa iesim cu autocarul (o parte dintre dubasi erau acolo).
Eram cu Ioji pe aceeasi banca, si o caramida a trecut prin cele doua geamuri (de pe o parte pe alta a autocarului) si a facut ca perciunii lui Ioji sa falfaie, iar eu am avut noroc ca mi-am dat capul la o parte in timp util. Si pana la iesire, nici un geam nu a mai ramas intreg! Se tragea cu pietre in noi din toate partile. Bine-nteles cu HUO, hotii, si tot asa. Ceilalti colegi nu stiu cum au ajuns, Covaci a ramas sa-si pazeasca instrumentele, si intr-un tarziu au ajuns toti la hotel.
Dupa ceva timp, oamenii au ajuns in fata hotelului… era ca la demonstratie. Intamplator, in hotel era o delegatie oficiala chineza. I-am vazut pe coridor alergand dintr-o camera in alta, incercand sa inteleaga ce se intampla. Banuiau ca a inceput vreo revolutie…
Pana la urma a aparut politia care i-a imprastiat pe oameni, dar nici pana in ziua de astazi nu am inteles ce a fost in capul lui Nicu cand a oprit spectacolul, asa din senin, pe un stadion cu 15.000 de spectatori. Dupa faza asta toata tara vuia ca Phoenix au fost linsati la Sibiu.
A fost unul dintre ultimele spectacole ale anului ’76, in toamna caruia Covaci s-a casatorit si a plecat in Olanda. O parte dintre instrumentele formatiei (care apartineau tuturor) au fost vandute, iar celalata parte a instalatiei a ramas in pivnita lui Covaci, bine incuiata.
L-am rugat sa ne-o lase pentru ca aveam sa de gand sa cantam in continuare, dar a refuzat categoric. Dar dupa plecarea lui, fiind solicitati de Paunescu pentru cateva turnee cu Cenaclul Flacara am inchiriat o instalatie a unor baieti din Timisoara. Au fost atunci doua sau trei turnee cu cenaclistii, in care Phoenix fara Nicu Covaci suna grozav de bine.
Entries (RSS)
December 15th, 2007 at 4:00 am
nu mai stiu ce sa cred… pacat, uneori regret ca am aflat detalii din viata formatiei… poate ca ar trebui sa ne limitam (noi, fanii) doar la muzica, singura care e sincera… nu o sa inteleg niciodata de ce nu puteti voi doi sa stati de vorba cu 10 sticle de vin alaturi si 1000 de poze din tineretile voastre… si sa va certati, sa polemizati, sa va bateti daca e nevoie, dar sa va impacati pana la urma… va spune asta un om orgolios
December 15th, 2007 at 10:13 am
Intrasem putin in panica, datorita faptului ca nu ati mai postat de ceva vreme:-)
Despre aceasta povestire, ce pot sa zic…e pentru prima data cand aud asa ceva despre Phoenix. Urat din partea lui Covaci, as putea zice ca s-a comportat ceva de genul lui Axl Rose de la Guns N’ Roses..fara niciun pic de respect pentru toti acei fani disperati sa vada un CONCERT Phoenix.
Sunt un tanar fan Phoenix si acest blog este o adevarata comoara pentru mine..Va stimez enorm!
Multa sanantate, fericire si la cat mai multe succese pe toate planurile!
Sarbatori fericite!
December 15th, 2007 at 11:00 am
…Domnule Baniciu, e trist!
E trist ce s-a intamplat atunci si ce se intampla acum. E trist ca dumneavoastra continuati sa scrieti aceste lucruri chiar acum ,cand mai e cam o saptamana pana la Craciun.
Cred ca uitati ca si dumneavoastra ati fost in Phoenix, ca ati fost cu Pheonix, ca ati fost… Phoenix! Acum poate a venit timpul sa mergeti mai departe, dar poate ar fi mai bine sa o faceti fara sa raspundeti celor care arunca cu noroi in dumneavoastra… Ati iubit Phoenix si poate inca o mai faceti, nu e pacat sa va amintiti doar de momentele neplacute, cand, ca in orica dragoste, au existat si in relatia dumneavoastra cu Phoenix momente deosebite?
Craciun fericit!
December 15th, 2007 at 1:29 pm
75’76 eram în armatâ la Brasov.Zvonul unui spectacol de Sfintele Sârbâtori Pasti ne-a cuprins si pe noi TR-istii din cazarmâ.Am plecat noaptea cu trenul “nasul” fiind darnic cu noi si ne-am trezit la poarta Sâlii Sporturilor nu departe de gara Brasoveanâ.
D-le diriginte vrem sâ intrâm si noi la spetacol i-am spus noi lui Puiu Cretu -Cristalul din Galati.Însiruiti pe scâri am stat cuminti la o searâ minunatâ unde artistii vremii de atunci ne-au încîntat cu minunatele lor versuri si cântece mult .Am plecat bucurosi în noapte si cum câinii din preajma unitâtii noastre abia asteptau sâ ne facâ ceva franjuri pe la pantaloni ne-am oprit în parcul nu departe de catedralâ unde un tânar anonim cânta duios unele slagâre din acel spetacol ce abia se terminase.Unul din camarazi a treut la chitarâ adunând usor lumea ce se retrâgea spre case dupâ slujba de la catedralâ.
Printre cozonacii ,ouâle rosii si mult doritul vin s-a fâcut o liniste ne-am îndreptata privirea spre un domn cu o mantie si pâlârie neagrâ ce numai se fârsea care ne privea admirativ la tot ce fredonam noi.
Acel domn nu era decât Mircea Florin sosit incognito cu chiatara în spate
care s-a prins imediat cu noi în ael joc de bucurie artisticâ.
Am plecat cu visul împlinit spre cazarmâ unde am depânat camarazilor nostri isprava noastrâ.
Imaginea misterioasâ ,simplitatea si dâruirea de artist a lui Mircea Florian ne-a urmârit multi ani prin tineretea noastrâ.
mircea baniciu aici deschide o poartâ simplâ aceea a amintirilor e bine sâ-l ascultâ si mai ales sâ-i apreciem sinceritatea-lucru rar în zilele noastre.
December 15th, 2007 at 2:11 pm
hmmm…
este incredibil cu 2 lucruri asa pretioase precum Phoenix si Mircea Baniciu, n-au avut fericita soarta de a se completa fara sa existe polemici si, intr-un final, o ruptura… Trebuie insa sa recunosc, ca pt mine Phoenixul era cu Baniciu, nu fara… Vocea asta incredibila, linistitoare, imbucuratoare a lui Mircea B. , nu o sa se poate inlocui, din pacate pentru Phoenix… nu inteleg aceste orgolii ale lui Nici Covaci… Va asteptam prin tara cu Pasarea Colibri domnule Baniciu 
Sanatate multa!
December 15th, 2007 at 2:57 pm
asta a fost o chesttie foarte urata…ma bucur ca ati iesit de acolo..sper sa aud de un album nou de-al dumneavostra..sau de cuncerte prin ploiesti/buzau
December 15th, 2007 at 3:05 pm
Incet-incet, din Pasarea Phoenix tinde sa devina Mocirla Phoenix.
Sunt convins ca aveti si zeci sau sute de amintiri placute.
Nu era nevoie sa mai aruncati inca o piatra sa faceti valuri.
Aveti concert peste 4 zile. Brusc mi-a pierit cheful sa mai merg la “om bun”.
Om bun dar clevetitor .:(
December 15th, 2007 at 4:03 pm
e bine sa se afle odata adevarul. nu puteti ramane cu imaginea de oaia neagra a trupei pe care va confectionato covaci. salut pozitia dumneavoastra si calitatea deoasebita a pozelor marturii din aceea vreme. Macar asa putem vedea poze ca lumea cu phoenixul de aur deoarece pe site-ul oficial al trupei domina pozele cu covaci si accesoriile sale moto-rock. Chiar v-as sugera daca-mi permiteti crearea unei sectiuni pe blog cu poze interesante din aceea vreme, fanii mai tineri ar fi curiosi, dar si nostalgicii cred ca s-ar bucura.
December 15th, 2007 at 5:59 pm
Ideea de “Phoenix” ar trebui sa fie transcendenta oricaror certuri sau jocuri de culise…
E pacat ca s-a ajuns intr-un punct in care greii grupului se acuza si se invinovatesc reciproc.
Domnule Baniciu daca asta e calea de abordare a domnului Covaci atunci asa sa fie, insa dumneavoastra fiti mai intelegator asa cum ne-ati obisnuit. Nu ar fi frumos daca lucrurile ar sta dupa cum spunea intr-un timp Nichita Stanescu- haideti sa lasam in urma Phoenixului pe care il stim cu totii “mai putine sentimente de ura, intrucitva de patemi… dar de dragoste mai ales”…?
Sa va bucurati din plin de Sarbatori!
December 15th, 2007 at 7:39 pm
Imi pare rau, dar nu sunt de acord cu Vladi sau Puck.
Mircea Baniciu face un lucru minunat prin faptul ca vorbeste aici cu fanii. Dansul povesteste cate ceva din perioada de aur a Phoenixului, fara sa vorbeasca “urat” despre fostii colegi, fara sa arunce cu noroi. Daca Phoenix-ul real nu este chiar o printesa intr-o cutie de cristal, oh well… asta e. Dar ar fi bine ca inainte sa spuneti asta sa cititi cartea lui Covaci, sa cititi despre mizeriile umane care se intamplau in jurul lui! ar fi foarte bine sa faceti asta inainte de a spune lui Baniciu ca vorbeste urat despre fostii colegi.
Iar Covaci vorbeste urat in continuare despre Baniciu de cate ori are ocazia. Asa ca eu cred ca pentru Mircea Baniciu e o ocazie buna sa spuna partea lui de adevar despre ce a fost de fapt Phoenix.
Multumesc Mircea pentru gandurile sincere.
December 15th, 2007 at 9:17 pm
Buna ziua tuturor si va salut cu tot respectul domnule Baniciu (sau as prefera maestre Tetea). Desi am urmarit “evolutia” acestui blog (excelenta idee intr-adevar) de la foarte inceput indraznesc sa adaug un “comment” de-abia la aceasta ultima postare a dumneavoastra deoarece incepe cu exact ceea ce asteptam de atata vreme de la Baniciu : cronica Phoenix dupa Baniciu. Sincer as prefera chiar o carte intreaga absolut in genul “Phoenix… insa Baniciu” sau asa ceva…evident orgoliul lui Nicu nu poate fi egalat (dar sa fie limpede pe mine personal nu ma deranjeaza …prea mult). Fie si asa blogul acesta e un inceput bun si promitator. Pot sa spun ca mi se pare verosimil si “phoenixistic” ceea ce Mircea spune ca s-a intamplat in ’76…Desi eram un copil pa vremea aia am vorbit cu destui oameni ce au prins “vremurile bune” ca sa inteleg ca Phoenix erau intr-adevar un fenomen unic mult prea periculos pentru regimu’ impuscatului (doar influentau “masele” cu atitudini nepotrivite si tinute vestimentare si…capilare de sorginte occidentala ne-binevenite, nu?…). Ideea e ca o asemenea popularitate adunata cu orgoliul lui Nicu si poa’ si-oleaca de vizichi poa sa duca la asa ceva – vezi si concertele Beatles de prin ’66 cu care i-am comparat cumva pe Phoenicsi (de fapt Phoenix este Beatles si Pink Floyd si Jethro Tull combinate intr-o versiune foarte romaneasca, nu?…). In fine, am facut facultatea la Timisoara, prin anii ’90 dar chestia e ca intr-o iarna de inceput de ’93 am avut (unica) ocazie de a petrece cateva ore uluitoare si de neuitat cu nimeni altcineva decat….Serban Foarta. Eu, un bun prieten de-al meu si domnul Foarta am impartasit beri (pana ne-au dat afara la ora inchiderii) si idei despre varii subiecte – inclusiv Phoenix…nu se putea fara, nu?… Dl. Foarta (ce om destept pur geniu va zic voua!!!) avea exact aceeasi parere despre Nicu si din “putinul” cat isi mai amintea am avut aceeasi imagine creionata de povestea lui Mircea (sincer si pe bune) doar ca a folosit unele epitete pe care Mircea a fost politicos sa nu le foloseasca. Dealtfel subiectul Phoenix nu era chiar atragator pentru domnia sa iar Covaci nici atat…
Deci in acest spirit mai astept multe adaugiri la acest blog pentru ca vine (in sfarsit) de la altcineva din “clan” decat Sfantul si nu oricine altcineva…
Multumesc pentru el, multumesc pentru muzica (cea mai importanta decat orice altceva!), astept si eu inca 10-20 de albume noi (cel putin) poate, candva, cateva cu…ei cine stie si multumesc pentru concertele din Toronto la care am avut placerea sa particip si sa primesc si autograful tau si poate in viitor mai multe aparitzii (fie si solo si…) prin zona…
Craciun fericit cu regretele de rigoare ca nu pot fi in sala la “Om bun”
si cele bune din Canada!
“Patemi, boale si chin ia-le sus…du-le in vazduh” si numai sanatate!!!
December 15th, 2007 at 9:24 pm
Deci a inceput circul…pai atunci circ sa fie !
Desi ramin la parerea ca tot circul asta mai putea rabda citeva zile.
Nota (doar tehnica): pentru galeria de poze va recomand un program free foarte bun si extrem de usor de setat: http://jalbum.net
December 16th, 2007 at 1:51 pm
Stiu ca postul acesta e total offtopic dar din pacate in 77 cand dl. Covaci s-a hotarat sa paraseasca hotarele mioritice eu nu eram nici la stadiu de plan sau idee
. Deci sa continuam cu continuarea … am avut sansa sa vad in ultimele 2 sapt. doua concerte diametral opuse : Phoenix – 45 ani si Mircea Baniciu & Vlady Cnejevici – live in Janis (ambele in Cluj Napoca ). Sa dau detalii nu prea vreau si nu cred ca e locul ce pot zice e ca in Janis a fost genial ne-am simtit extraordinar puteti trage singuri concluzia cum a fost la phoenix(insa covaci) .
Cine vrea sa vada poze de la ambele concerte le gasiti : http://picasaweb.google.ro/alina.chertes/Phoenix45DeAniCluj0612 si http://picasaweb.google.ro/alina.chertes/TheOneAndOnlyMirceaBaniciu
December 16th, 2007 at 6:08 pm
Salut demersul lui miecea baniciu de a spune anumite lucruri bine invaluite de covaci in cartea sa. Ma mir insa de ce nu ati reactionat imediat dupa aparitia cartii, sau a existat o reactie doar catre nicu covaci si care nu a fost facuta publica?, pt ca daca-mi aduc eu bine aminte, in 92, v-ati mai despartit pt vreo 4 ani pana prin 96, cand a avut loc turneul valahia. Chiar, atunci ati lipsit de la concertul final de la sala radio. Oare de ce? Am vazut ca mai sus cineva va sugera crearea unui album cu poze rare din tineretea phoenixului. se poate crea un pages pe blog cu o gramada de poze. Ar fi o chestie misto. Si o rugaminte, daca se poate, stiu ca sunteti foarte ocupat, dar daca va gasiti timp eventual poate mai intrati apucati sa mai raspundeti si la unele mesaje.
December 16th, 2007 at 8:03 pm
@miragecj: Draga Alina, iti multumim pentru poze
noroc cu tine, k noi am uitat sa incarcam aparatul si am mers fara :p
December 16th, 2007 at 9:18 pm
Citi domnule Baniciu cartea lui Covaci sa vedeti si viziunea lui asupra intamplarilor. Sa nu mai fie expresii de genu “nu stiu ce era in capul lui”. E bine ca avem aici si viziunea d-voastra, nu ar strica sa aiba si Ioji propria lui istorie.
December 17th, 2007 at 1:56 am
Miragecj are mare dreptate!! Concertul lui Mircea Baniciu din Janis (Cluj-Napoca) a fost de mare exceptie si a demonstrat inca odata ce inseamna acest nume in muzica romaneasca… O atmosfera pur si simplu de vis… La concertul aniversar Phoenix am refuzat sa particip tocmai din cauza ca stiam ca dl Baniciu nu va veni
Sanatate si numai bine!!
December 17th, 2007 at 11:41 am
…hai frunza galbena, de ce vrei tu sa cred…?
December 17th, 2007 at 1:20 pm
[...] Baniciu continua sa povesteasca pe blog din viata alaturi de Phoenix…Daca Nicu Covaci a apucat sa-si tipareasca versiunea sa, [...]
December 17th, 2007 at 2:15 pm
[...] pentru a-si spune viata, trairile, experientele, trecute sau actuale. Nu. Mircea Baniciu a creat o diatriba contra lui Nicu Covaci. Si atat. Iar pe mine nu ma intereseaza asta. So, bye, [...]
December 18th, 2007 at 3:50 pm
Mircea, trebuie sa ai dreptate, altfel…e pacat sa murdaresti un mit, precum Phoenix…A, si inca ceva, nu cred ca ar fi trebuit sa faci astfel de dezvaluiri, nu e frumos. Si tu esti vinovat in aceeasi masura, ca si Covaci…ai fi putut sa te revolti inca de atunci, dar ai preferat sa taci…
Sunt suparat, pentru ca stiu ca Baniciu spune adevarul..
Intra pe http://www.cepanamea.ro
December 18th, 2007 at 4:28 pm
Covaci-Baniciu, Baniciu-Covaci… polite de platit si de fapt se evita mereu adevarul.
Acum, in aceste zile de decembrie, cind noi timisorenii comemoram perioada de “singuratate” a orasului din timpul Revolutiei din decembrie, cind toata tara ne-a uitat, traim un alt eveniment bizar.
Se discuta de citva timp despre Formatia simbol a orasului , se emit tot felul de teorii, se scriu tot felul de pareri, care inclina balanta ba in favoarea lui Covaci, ba in favoarea lui Baniciu. De fapt atit Covaci cit si Baniciu nu urmaresc decit interes personal, si folosesc numele de Phoenix ca o reclama, pentru profit material, Phoenixul nu inseamna Covaci sau Baniciu, ci munca unei echipe de tineri timisoreni care in vremurile acelea cred ca nici nu realizau cit de departe vor ajunge.
Primul, Covaci, a trait o buna perioada in Germania si a venit de acolo cu coada intre picioare, dupa Revolutie, facind acum pe “proscrisul”, pe artistul de talie internationala cind de fapt a cam facut “foamea” pe acolo, nu am auzit ca sa fie mentionat la vreun fest. international sau sa apara in vre-un top muzical, insa acum face liste cu premianti pentru Cotroceni dupa bunul lui plac , stergind adevarata istorie a grupului si munca colegilor de formatie.
Al doilea, adica Baniciu, este un baiat simpatic, placut intr-adevar, dar care nu s-a dat in laturi sa paricipe la manifestarile de tip “fascist” ale lui Paunescu, se si lauda cu asta cind de fapt ar trebui sa-si ceara scuze (s-a uitat ca Paunescu in zilele Revolutiei a fost scuipat si a scapat doar fugind la ambasada americana).
PHOENIX INSEAMNA TIMISORENII :MONI BORDEIANU, CLAUDIU ROTARU, BELA KAMOCSA, PILU STEFANOVICI, DOREL VINTILA si bineinteles NICU COVACI, sa dam cezarului ce e al cezarului.
Ce a fost dupa, a fost post Phoenix, profitindu-se de nerespectarea legii dreptului de autor , care probail nici nu functiona in perioada comunista.
Covaci a facut un abuz dind numele de Phoenix unei formatii care de fapt nici nu mai exista, a folosit renumele formatiei vechi, munca celor mentionati mai sus . Acest om, Nicu Covaci, intr-o tara normala ar trebui dat in judecata de membrii de drept ai Phoenix-ului(indiferent de valoarea lui artistica), si probabil atunci s-ar face dreptate si tinerii ar cunoaste care sint valorile acestei formatii.
Pe linga Dosarele Revolutiei, Dosarele Mineriadelor…ar trebui sa avem si Dosarul Phoenix, avem nevoie de adevar, avem nevoie de valori reale, avem nevoie sa stim cu adevarat cine sintem, altfel copiii nostri, care merg la concertele Phoenix, asculta de fapt o formatie “clona”, si aplauda niste artisti care nu au nimic, nici in clin nici in mineca cu adevarata formatie.
Pina nu vom elimina minciuna din viata noastra nu ne vom recistiga respectul fata de noi insine, nu vom avea curajul sa stam cu fruntea sus alaturi de ceilalti europeni.
December 18th, 2007 at 10:17 pm
Stau si citesc si ma minunez. Pe forumul de la Phoenix doar ce incepusera sa apara posturi care nu erau tocmai pe placul administratorilor site-ului ( a se intelege pro, pro, pro…). Erau pareri pro si contra Phoenix, ca doar de-aia e forum, dar cand cele contra Phoenix si mai ales cele pro Baniciu s-au inmultit, forumul a disparut subit. Acum, ca Mircea si-a facut un blog, mi se pare absolut normal ca cei care nu isi puteau expune acolo parerile privitor la starea deja de putrefactie in care intra Phoenix sa si le expuna aici. Covaci si-a spus parerea despre Baniciu, l-a categorisit ca avid dupa bani. De ce oare nu ar avea si Mircea Baniciu dreptul sa-si spuna parerea? Daca Phoenix nu e chiar, cum zicea cineva, o printesa intr-o caseta de clestar? Pe mine unu m-ar interesa sa aflu dedesubturile acestei povesti. Pentru mine, pana acum, Phoenix a fost un mit, a fost inconjurata de o aura. Uite insa, ca ni se releva unele lucruri care ma cam fac acum sa ma indoiesc de asta. Ar trebui lasat Mircea Baniciu sa spuna tot ce are de spus, pentru ca lucrurile devin destul de interesante. De ce sa ne ascundem dupa deget si sa ne inchipuim ca toate au fost bune si frumoase? In asta a constat mitul al pasarii Phoenix? La concertul de la Cluj imi luasem camera de filmat, hotarat sa filmez tot concertul. Dar dupa prima melodie, parca mi s-a taiat tot filmul. Ceea ce era pe scena, nu era Phoenix ( desi, “cine e cu mine pe scena, e Phoenix”). Cristi Gram mi-a zis la Cluj ca a fost acolo ( la discutia care a precedat plecarea lui Baniciu) si stie cum s-au petrecut faptele, iar daca vreau sa stiu de ce a plecat Baniciu, sa-l intreb pe el. Ma intreb de ce nimeni din Phoenix nu a catadicsit macar sa spuna: asta a plecat de-asta, de-asta si de-asta. “Proiecte personale, bla, bla…” Flori cu maner… Atat au spus. Si acum, cand Baniciu incearca sa spuna ceva pe aici, sa arate care era de fapt atmosfera de “mit”, vad ca sunt destui care contesta acest lucru si-i sar in cap. Spunea miragecj ca au fost doua concerte diametral opuse, cele din Cluj-Napoca al Phoenix-ilor si al lui Baniciu. Si are foarte mare dreptate. Dar sa comparam nu cu concertul lui Baniciu, ci cu concertul Iris, tot din Cluj si tot in aceeasi locatie, Casa de cultura a studentilor. Diferenta intre reactiile publicului este net in favoarea Iris, la fel numarul de spectatori si prestatia si reactia celor de pe scena. Poate fi o scuza faptul ca la Iris biletele au costat 200.000, iar la Phoenix 500.000. Revenind la concertul lui Mircea Baniciu din clubul “Janis” din Cluj-Napoca din 13.12.2007, acesta a aratat inca o data, daca mai era nevoie, cat de iubit este ( nu ma refer la iubirea pe care cineva a mentionat-o, cu un iz de ironie prosteasca, intr-un topic pe care l-am citit), cat de joviala poate fi atmosfera in prezenta lui, cum stie sa te binedispuna si sa intretina buna dispozitie. Mai devreme sau mai tarziu, domnul Covaci isi va da seama ca orgoliul lui e prea mare si ca a gresit, inca o data ( oare a cata?).
Cum am spus, la concertul Phoenix nu am fost in stare sa filmez macar o melodie. Sunt cateva filmari insa de la concertul lui Mircea Baniciu din clubul “Janis” (si ceva mai multe de la concertul Iris de la Casa de cultura a studentilor):
http://www.youtube.com/cantafabule
December 19th, 2007 at 6:59 pm
@cantafabule : ce fimari bestiale…bravos
poate facem cumva sa le mai dai la doi-trei fani 
..sanatate 
December 19th, 2007 at 9:27 pm
Timisoara va aniversa vineri 21 decembrie formatia Phoenix pentru 45 de ani de activitate, festivitate la care membri de drept vor primi titlul de cetateni de onoare ai orasului.
De data aceasta Primarul Timisoarei, iarasi Timisoara, nu a acceptat mirsavia care s-a petrecut la Cotroceni si vor fi aniversati in primul rind membri fondatori ai formatiei si cei cu activitate creativa, chiar daca Covaci la conferinta de presa a tunat si a fulegerat impotriva deciziei Primariei, s-a vazut chestia asta la buletinul de stiri .
De asemenea Primarul Timisoarei a reusit sa gaseasca o cale ca pe scena sa apara principalii membri ai formatiei, timisorenii avind acest drept, in aceste zile comemorative de decembrie, astfel ca vor fi trei concerte Phoenix:primul- Mircea Baniciu, al doilea- Bela Kamocsa cu trupa lui, al treile – Covaci & Co.
December 20th, 2007 at 3:01 pm
cine stie poate se va crea o apropiere desi la cate s-au spus pana acum si de o parte si de alta, ma tem ca mai trebuie sa treaca ceva timp pana la imposibila impacare.
December 20th, 2007 at 11:52 pm
Cronica concert pseudo-aniversar Phoenix la Cluj la http://ganduripepixeli.wordpress.com/
December 21st, 2007 at 10:15 am
Asteptam o comedie dupa cele spuse de domnul Baniciu.Este foarte hazos.Am ris cu pofta.Ar trebui oferit trofeul Pinochio.
December 21st, 2007 at 10:17 am
Nu stiam astea.E dureros.
December 21st, 2007 at 1:41 pm
dati pe youtube sa-i vedeti pe Phoenix la circa 1968, perioada ante Baniciu, intr-un clip realizat de Cornel Chiriac: http://www.youtube.com/watch?v=sz4x0GaxTxc&NR=1
No, Mircea, draga, daca tot vorbesti de anii aia, eu zic ca asta ar fi un bun prilej sa te intreb: bine, bine, dar tu de ce n-ai fugit cu restul trupei, mai fecioru’ tetii??…
De ce, ca tu esti artist cu vorba si cantecul? Pai, sa nu-ncep sa-i insir pe ai de-au plecat invartindu-se… Zamfir, Margareta Paslaru, Mircea Florian, Dan Nutu, D A Aldea si atatia altii (poate si, …Nicu? Ptui, drace!).
Cu siguranta si eu te-am apreciat. Mai mult, recunosc la tine calitatea aceea rara ca nu te-ai stins, tu inca compui MUZICA. Dar nu pot sa te ridic in slavi cum fac altii aici. Mai c-ai zice ca Baniciu si Phoenixul sunt imortali! Ca veti renaste! Ca veti trai pe veci! (A mai fost unul, tot asa imortal si ala, si-acuma ii zice Impuscatu, ma rog, ce are asta cu tine… e 2:34 dimineata aici in desertul Ne va da?, si-mi permit sa divaghez cata).
Eu cred ca tu esti mai degraba frustrat ca intre tine si Nicu e aceasta snobitura (da, stiu, patentez) in care Nicu te snobeza mai tare. Pai sigur ca te snobeaza mai tare, ca el manuie caravana Phoenix! Si, stii ceva… asa e si normal, nu el a carat Phoenixul in spate? Nu el te-a cooptat in trupa? Ce, ai uitat ca Phoenixul n-a inceput cu Baniciu solist vocal? Pai, tu crezi ca noua ne-a fost totuna sa canti tu Canarul si Hei tramvai???… Nu ne-a fost!!! Dar te-am ascultat!!! Eram baieti de salon si te-am ascultat!!! Ca ai voce calda. Ca esti baladier, trubadur, cantautor sau cum ti-o spune. Dar n-ai fost rocker, OK, Mircea?? Rocker n-ai fost. De aia iti tragea Nicu pumni in cap. Moni, da, ala era rocker rau de tot! Sau Erlander! Pai, ce? ai cantat tu la vioara electrica lasat pe burta cum facea Erlander? Nu, tu nu-ti sifonai blugii, Baniciu Mircea, admite.
Si inca ceva.
De ce accepti senin atatea pupaturi duioase in dosul tau matasos de genul “Baniciu e cel mai mare artist din tara asta” si “Baniciu = cel mai mare roman al tuturor timpurilor”, cum vad ca se comenteaza pe blogul tau de catre tot felul de neasimilati din punct de vedere social? Mai zbarcestete un pic la ei, te rog eu frumos.
A tut a leur mon petit Gainsbourg
December 21st, 2007 at 4:26 pm
Nu sunt ceea ce se cheama un fan Phoenix, de care practic am auzit destul de tarziu, prin anii ’80. In schimb in anii ’70, copil fiind, ascultam cu multa placere(daca asa se poate numi senzatia sau sentimentul pe care il poate avea un baietel de 8-9 ani atunci cand asculta muzica si intelege si versurile), cantecele lui Mircea Baniciu, vesele si triste, profunde si totodata usor naive, cantece care, spiritual vorbind, ar fi putut fi compuse doar de un baietel care suferea si se bucura odata cu eroii din filmele cu haiduci, care credea ca ninsoarea din seara de Ajun face din cartierul sau un tinut fermecat, sau de un tanar indragostit, modest si cuviincios care niciodata nu va uita prima sa iubire.
Mai tarziu, in anii ’80 am ascultat Phoenix, impreuna cu niste colegi.
“Ce mult seamana cu muzica lui Baniciu” am spus eu. “Ba fraiere”, mi-a spus unul din baieti, Baniciu a fost membru al trupei in anii ’70, pana cand au plecat din tara. “A-ha” am spus eu usor rusinat. “Canta misto” am continuat incercand sa evit rasetele zeflemitoare ale prietenilor mei, mult mai experti in domeniul muzicii rock decat mine.
Pentru mine, Mircea Baniciu este si va ramane nu ca un compozitor si muzician de exceptie ci ca un ca un om simplu, cuviincios si modest, ca un vesnic copil cu coif de hartie, hanger de lemn si inima de aur care are marele har sa-si transpuna simtamintele in muzica si versuri si marinimia de a le impartasi cu noi, cei simpli, care mai credem in frumos, decenta si omenie.
December 21st, 2007 at 4:56 pm
Felicitari pentru blog. Ma speriasem la un moment dat pentru ca nu mai aparuse nici un post nou aici… Credeam ca ati renuntat
Ma bucur sa constat ca nu este asa. Am citit cateva lucruri interesante despre dvs si Phoenix si pe un forum (www.andreipartos.myforum.ro). Ma bucura foarte mult faptul ca mergeti mai departe singur! Va asteptam in concert si la Calarasi!
December 21st, 2007 at 5:47 pm
am 40 de ani; eram copil cand fratele meu a cumparat “cantofabule” chiar cu doua zile inainte de retragerea albumului de pe piata; am copilarit pe cantofabulele voastre si cantam clandestin, cu gasca, in parc “Andri Popa”…imi pare teribil de rau sa aflu acum ca viata voastra din cadrul formatiei nu era tocma la fel ca muzica…drept e ca oamenii nu-s perfecti da’ nicu covaci…nu mai suna bine deloc;
nu-mi place disidenta pe care a afisat-o dupa 89 cand a revenit in tara….nu pot decat sa apreciez ce au facut cei care au ramas si care s-au afirmat in continuare indiferent de vicisitudinile vremilor de atunci;
TOATA STIMA PT MIRCEA & COMP.
December 21st, 2007 at 8:24 pm
Domnul Baniciu a ales sa-si formeze in continuare o cariera de folk, pe cont propriu, care poate ca nu se confunda cu cea a Phoenix-ului. Lucrurile se mai schimba, ca si ideologiile. Ganditi-va ca acest om aproape a refuzat sa cante unele piese de pe Baba Novac… pe motiv ca nu corespundeau intocmai gusturilor lui (piese excelente compuse prin Germania pentru o opera rock ce n-a mai vazut lumina zilei si apoi traduse in romana).
Parerea mea este ca Phoenix se descurca EXCELENT si fara vocea I Mircea Baniciu, in prezent fiind cooptati Bogdan Bradu, o voce fenomenala, si un colaborator mai vechi, Tavi Colen.
Mircea Baniciu pentru mine e folkist, si asa va ramane. Lasati-l sa-si urmeze o cariera si admirati-l pentru ceea ce face acum. Daca tot folositi DC++, cautati si albumele de folk ale lui din anii 70-80 (sigur le gasiti), sa vedeti cam cu ce s-a ocupat in afara activitatii din Phoenix.
Pe de alta parte, apreciati-i pe legendele formatiei Phoenix, care indiferent de dispute au ramas impreuna (Ioji Kappl, Nicolae Covaci). Cred ca cei 2 merita mult mai multa atentie din partea fanilor.
Per total, e bine sa nu judecam pe nimeni, pentru ca oricum s-ar pune problema, Baniciu a contribuit la educarea gusturilor noastre, indiferent in ce formatie a cantat. “Gusturile nu se discuta, dar se educa” spunea Nicu Covaci. Toata stima pentru cei care au definit muzica buna romaneasca!
December 22nd, 2007 at 12:37 am
nush cat i’ar pasa lu’ nicu covaci ca ‘disidenta pe care a afisat’o dupa 89′ [sic!] nu’i apreciata de o anonima ofelie ce canta clandestin ‘Andri’ iar nu ‘AndriI Popa’ si aprecia clandestinele ‘cantofabule’, iar nu ‘cantAfabule’…
December 22nd, 2007 at 10:04 pm
Draga “ganduripepixeli” , doamna ofelia, care are 40 de ani, chiar a copilarit cu “cantofabule”, si nu cu “cantafabule”, deoarece numele a fost initial greşit ortografiat pe copertă, cel corect fiind „Cantafabule”.
Iertare, cantafabule, ca nu stiu inca sa spun ceea ce vreau la fel de bine ca si tine, desi poate la varsta mea nici tu nu o faceai…
In rest, pt domnul Mircea Baniciu numai respecte si imi pare rau ca nu am ajuns sa va aud cantand, caci din cate spunea Octavian, ati fost si dumneavoastra la concertul aniversar Phoenix din Timisoara, cantand totusi separat.
Sarbatori fericite!
December 26th, 2007 at 3:50 am
draga alina,
1. stiu ca pe coperta apare ‘canto-’, iar nu ‘canta-’ ..fabule.. am discurile:).., asta nu ma impiedica sa vbesc despre cantafabule..
2. cat despre falsa problema ‘Cantafabule vs. cantafabule’ -> e atat de greu sa’ti dai seama din postu’ anterior ca nu prea folosesc majuscule in hiperspat?:)
3. cred ca te inseli in privinta varstei mele;), da’ asta’i irelevant.. la fel ca si etatea ‘doamnei’ ofelia..:)
January 9th, 2008 at 8:41 pm
l-am vazut pe Covaci in aeroportul Timisoara, cu o Cola in fata la aceeasi masa cu mine, acuma vreo 2 luni, cu un aer modest, arata a rocker.
il vad pe Baniciu pe blog, cu blog, pe acelasi internet cu mine, arata a intelectual.
conteaza?
eu ca Timisorean ascult Muzica PHEONIX.
Nu ma intereseaza cine, ce…
ce treaba am ca Baudelaire se droga, ca era Kafka complexat, ca Dostoievski era plin de datorii, ca…
Opera conteaza, nu omul! Asta daca nu il privim din prisma in care el insusi este opera.
Ceau!
January 18th, 2008 at 12:02 am
Mai ţine minte cineva legenda păsării Phoenix? Ea arde şi renaşte din cenuşa ei proprie.
So let the Phoenix burn! Las’ să se certe cine cu cine poate, pentru o bucăţică de glorie .. vor urma alţii, mai frumoşi, mai arătoşi, mai .. ce vreţi voi. Şi lăsaţi-l pe Mircea să fie un Colibri liber …
March 4th, 2008 at 1:06 pm
Eu il cred pa Domnul Baniciu.
Eu am doar 32 de ani shi nu am prins anii de glorie ai Phoenix din anii ’70 dar dupa modul dictatorial ash zice in care s-a puratat in ultima perioada inclin sa cred ca adevarul e mai de partea Domnului Baniciu decat a Domnului Covaci.
Ca shi fan Phoenix nu contest valoarea Domnului Covaci dar ca om am dreptul pt. ca e adevarat ca poate Domnul Baniciu nu ar fi fost ceea ce este fara Phoenix SI Pasarea Colibri dar IN NICI UN CAZ PHOENIX NU AR FI FOST CEEA CE ESTE FARA VOCEA LUI MIRCEA BANICIU.
ESTE REGRETABIL CA DOMNUL BANICIU NU A FOST INVITAT LA ANIVERSAREA 45 DE ANI PHOENIX PT. CA MERITA DIN PLIN.
ACESTA A FOST MOTIVUL MAJOR PT. CARE NU AM MERS LA ACEL CONCERT PT. CA SUNT SIGUR CA PHOENIX NU A SUNAT CA PHOENIX FARA BANICIU.
March 7th, 2008 at 6:10 am
Mircea, e extreordinar sa citim fragmente de ginduri din anii 70 si dupa. Muzica voastra a schimbat lumea, fie ca ati cintat impreuna sau separat. De aici de peste mari distanta cu sau fara scandalurile din 70, oamenii va iubesc si va simt lipsa si asta e tot ce conteaza. Desi blog-ul e jurnalul deceniului asta, poate merita scris despre toate aventurile din background mai degraba ca Eliade in memorii decit aici; sau dracu stie, poate nu.
Ultimul concert Phoenix l-am vazut in Ottawa cam acum 3 ani – m-am tocmit cu un baiat de-al lui Covaci la cd-ul lui de (cred) 14$, fiindca nu aveam decit fie 12 fie 15. Omul “n-avea rest” si mi-a zis sa-i dau mai bine 15, ca de 1$ imi da Nicu un autograf, si corect, mi l-a dat – sint convins ca il primeam si fara asta. Rahatul asta sau altele nu pot sa se apropie cu nimic de muzica lor, cum la fel nimic nu poate face lumea sa isi schimbe iubirea pentru muzica ta si felul in care transmiti ginduri si simtiri catre oameni.
Numai bine.
Liviu
March 9th, 2008 at 3:30 am
Salut.Nu vreau sa deranjez.Ce stii de Sorin? Vorbesc de Sorin Dogaru la baterie.
April 25th, 2008 at 12:15 pm
Stimate Mircea Baniciu,
ce frumos este sa ne aducem aminte de tineretea noastra din Timisoara. Am citit pe nerasuflate Suplimentul din Jurnalul National si mi-a facut placere sa rememorez cantarile voastre de la “Lola”. Phoenix face parte din tineretea multor oameni. Au fost timpuri frumoase pe care nu le poti uita niciodata si pe care nici nu vrei sa le uiti.
Apropo de Schwartz, pe unde este el? Poate ai o adresa de mail sau un telefon de-a lui. Sau poate poti sa-mi spui mai multe despre el sau despre Carmen, sora lui. Te rog mult sa-mi dai un raspuns.
Iti doresc un “Paste fericit” langa cei dragi tie, liniste sufleteasca si tot binele din lume.
Cu deosebita stima,
Alice Istrate
October 15th, 2008 at 3:59 pm
Cand se va re-edita intraga discografie a trupei Phoenix ?
May 28th, 2009 at 3:08 pm
Domnule Baniciu, mai exista inregistrarea concertului de la Sarmizegetusa ?
March 9th, 2010 at 10:43 am
Este atat de irelevanta toata povestea cu scandalul acesta. Imi pare doar o lupta a orgoliilor si este pacat pentru ca acum este momentul sa le lasam deoparte si sa reinvie adevarata pasare Phoenix care sa ajute oamenii acestia sa iasa din mocirla, asa cum ati mai facut-o odata pe vremea comunismului. Eu nu pot concepe Phoenix nici fara Mircea Baniciu dar nici fara Nicu Covaci. Amandoi sunteti la fel de importanti si de puternici, probabil de aici si diferentele. Haideti sa ne maturizam si sa facem ceea ce trebuie sa facem cu viata noastra. Aveti un rol extrem de important, desi probabil nu va dati seama continuind cu povestea aceasta.
Am cumparat demult prin 2000 un CD de Phoenix dar l-am dus inapoi la magazin pentru ca suna teribil fara vocea ta, asa ca am crezut ca e contrafacut. Va rog impacati-va, faceti-o pentru noi care avem atata nevoie de voi impreuna.
Va salut din varf de munte,
Carmen Silva
PS: Va trimit o melodie pe care o interpretez cu mult drag si pe care v-o dedic amandurora poate ajuta. Doamne ajuta!
http://www.youtube.com/watch?v=MFpNHhqzSd0