Ai pleca asa, tam-nesam?
Ultimele doua orase in care urma sa concertam in primavara aia erau Tulcea (25 mai ’77) si Bucuresti (30 – 31 mai ’77). Spectacolul de la Tulcea s-a tinut, si inainte sa plecam spre Bucuresti am dat un telefon sa vedem daca e totul ok cu spectacolul de acolo, se auzea ca erau probleme…
Deci spectacolul era aranjat, anuntat, biletele vandute pentru patru spectacole la Sala Polivalenta, cate doua pe zi, doua zile la rand. Dar se pare ca erau reclamatii la consiliul Culturii la tov. Calinoiu, la vremea aia s-a auzit ca intervenise cumva si Paunescu, ca spectacolul asta cu Phoenix il incurca oarecum pe el in seria lui de concerte cu Cenaclul. In fine, doar un zvon.
Reclamatia era de genul ca Phoenix canta cu un cetatean transfug. Era vorba despre Covaci care plecase in strainatate si renuntase la cetatenia romana…. si “ce exemplu ofera el pentru tinerii din tara”. Si ni s-a propus sa cantam fara Covaci, ceea ce era imposibil, nu puteai sa canti la Sala Polivalenta in Bucuresti fara el.
Spectacolul asta era organizat de Aurel Gherghel, atunci el se ocupa de partea muzicala la revista “Saptamana” care era cumva in concurenta cu Flacara lui Adrian Paunescu. Phoenix avusese activitate si in timp ce Covaci era plecat in Olanda, iar cand a revenit… noi mai cantaseram cu Covaci in cateva spectacole, dar erau oarecum mai putin oficiale… deci ideea e ca ei abia la Bucuresti s-au prins ca e si Covaci cu noi si vom canta cu el pe scena.
E si asta o poveste, in perioada aia spectacolele Phoenix se tineau pe stadioane, era vorba de “strangere de fonduri pentru fotbalisti” 
… deci noi cantam ca echipele din tara sa stranga bani pentru fotbalisti … asta era singura forma pe care o gasisem sa fim cumva mai putin controlati din toate punctele de vedere… Strangerea de fonduri era de fapt un pretext pentru organizarea spectacolului lui Phoenix, iar impresarii din provincie se prinsesera repede de smecheria asta, pentru ca faceau o multime de bani cu noi.
Am fost anuntati ca spectacolul nu se poate tine, a fost un scandal imens pentru ca se vandusera deja bilete pentru patru spectacole, erau peste 30.000 de bilete vandute… Erau afise peste tot, care au mai ramas lipite pe strazi, pe stalpi… inca vreo cinci ani. Am interpretat asta ca un spirit de fronda… M-am mutat in Bucuresti prin 82 si eram uimit cand vedeam ca dupa atatia ani afisele alea inca exista in anumite locuri mai ferite de ploi si de soare. .
Revenind… In tren, in drum spre Timisoara Nicu m-a intrebat… “Ai pleca asa, tam-nesam?”. Tin minte ca eram pe la Turnu Severin – Orsova. Sunt niste viaducte acolo de pe care se putea sari. Se putea trage un semnal de alarma din tren si se putea sari in Dunare, si ne gandeam uneori ca s-ar putea pleca si asa. ca inotatori buni eram toti … Si trecusera multi asa in inot … bine, erau multi care incercasera figura asta si care n-au mai ajuns dincolo ca i-au impuscat.
I-am spus ca nu prea, aveam mulţi prieteni care, odată ajunşi în Occident, făceau “munca de jos”, pentru că nu erau recunoscuţi ca arhitecţi, medici, ingineri. Iar cu muzica era şi mai complicat, nu ştiam limba, nu ştiam nimic. Nu am crezut nici un moment în aventura asta occidentală, şi timpul mi-a dat dreptate.
Atunci pe loc insa, daca mi-ar fi spus “Acum plecam!”, as fi plecat fara nici o ezitare. Sunt lucruri care nu se leaga, iar ce s-a intamplat de fapt ramane in continuare un mister…
Mai jos, Phoenix in fata Salii Polivalente, prin 74-75.
Gunther (Reiniger), Valeriu (Sepi), Mircea, Costin (Petrescu), Ioji si Nicu
Entries (RSS)
February 27th, 2008 at 1:25 pm
Deci … totusi … s-o fi gandit
February 27th, 2008 at 1:55 pm
Ma … ai si tu dreptate in felul tau. Nicu a fost si e autoritar (foarte). Personalitatea lui e cam strivitoare. In mod sigur nu a facut el totul singur. Daca ar fi numai Andri Popa. Kappl a avut si el o contributie serioasa pe care nimeni nu i-o reneaga, ba e chiar subliniata de cate ori vine vorba despre influentele din folclor. Dar de la Padure, Padure si pana la Umbra Marelui Urs se vede mana lui Covaci. Mani Neuman cam are dreptate. Fara Covaci nu cred ca se faceau astea. Iar Mircea Baniciu ar fi ramas un fost cantaret de folk. Apropo, nu te-am mai auzit demult cantand Hanul Ulciorului Nesecat. Era o cantare tare faina.
February 27th, 2008 at 2:06 pm
Impacati-va ma, ca-i pacat. Acuma la batranete. O sa va para rau. Pentru ce sa stati certati? Ca sa se bucure bucurestenii? Aia au suficiente bucurii. Ganditi-va si la cei mai amarati din tara asta care va asteapta o data pe ani ca pe Pasti. Acum am citit si ce-a zis Covaci si ce-ai zis tu. Un solist mandru si un conducator de trupa autoritar. O poveste veche, cunoscuta si rascunoscuta. S-a intamplat si la case mai mari. Impacati-va. Nu exista armonii de voci mai bune si frumoase decat la Phoenix. Niciunde. La nici un colibri. Fiecare colibri pre limba lui piere. Impacati-va si cantati din nou pe voci. Nu exista nimic mai frumos. Impacati-va.
February 27th, 2008 at 10:00 pm
Din felul in care reveniti la acest subiect al plecarii din tara, razbate faptul ca v-ati simtit jignit de faptul ca Nicu nu v-a chemat. Cu toate ca pana la urma a fost mai bine ca ati ramas, cred ca la momentul acela ati fi vrut sa plecati cu ei, intr-un fel erati ca o familie, asa ca sunt convins ca a fost dureroasa singuratea acelor momente.
February 28th, 2008 at 12:19 pm
Interesant… Dar care e relatia dintre membrii trupei in momentele in care compuneati, in vremurile acelea? Cum compuneati, mai exact?
February 28th, 2008 at 2:29 pm
Poza… cu 74-75… nu e! Si daca poza nu e…
February 28th, 2008 at 3:29 pm
Va felicit inca odata pentru pozele inedite. Sunt poze mult mai interesante decat cele care se gasesc pe site-ul oficial al trupei, unde se cultiva mai mult narcisismul lui Covaci.
February 29th, 2008 at 7:03 am
Dupa ’77 cred sa fi fost, cotrobaiam prin sifonierul parintilor si nu’ma ce dau de un disc cu Pheonix …siii…nu-ma ce-l vad pe taica-miu ca sare inspre mine de parca gasisem punga cu prezervative.
-Ciii?Cii ii? Cini-s astia?
-Niste golani, tata, niste golani.
Naiba a mai vazut discul ala multi ani de atunci pana cand a trecut decembrie lui ’89 si taica-miu mi-a zis ca i s-au taiat picioarele cand a vazut ca am gasit discul ala, odata ca de draca ce eram pe ce puneam mana crapa in secunda doi si “al doi’lea” aveeeeeaaaammm o guuurrraaaa …i-a fost frica sa nu-l torn pe afara la copii.
February 29th, 2008 at 4:00 pm
Ups ! Revin si eu cu precizarea ca nu se vede poza de la acest articol. Sa fie de vina doar anumite computere, e vreun format mai special ? Puneti-o in jpg ca asa se vede sigur la toata lumea, multumesc.
February 29th, 2008 at 9:52 pm
poza e in jpg si eu o vad. e super misto, ar merge ca poster de trupa.
March 3rd, 2008 at 9:58 pm
ce ironie! printre ultimele concerte pe care le-ati avut in aceasta formula a fost tot in Tulcea pe 15 august!
March 5th, 2008 at 9:36 pm
Cred ca Ciprian are dreptate ca v-ati simtit mai mult jignit ca Nicu Covaci nu v-a chemat. Recunoasteti singur ca nu ati crezut nici un moment in aventura asta occidentala si ca timpul v-a dat dreptate. Daca Nicu v-a intrebat daca ati pleca tam-nesam si dvs. ati raspuns ca nu prea,nu e cazul sa va suparati pe el. V-a facut un bine ca nu v-a dat detalii despre plecare, ar fi fost destul de greu sa va prefaceti la Securitate ca nu stiti nimic. Aveau “baietii “metode de a convinge oamenii sa vorbeasca nu tocmai duioase. Daca ar fi incercat sa tina legatura cu dvs. dupa ce au plecat, chiar si sa va trimita o simpla vedere, ati fi avut imediat probleme cu Securitatea. Cei care au trait vremurile acelea stiu cum era. Asa ca a fost bine cum au procedat.
In Romania ati avut succes ,ati fost iubit de public si atunci si acum. Ultimul exemplu , festivalul Om bun unde Sala Polivalenta a fost arhiplina. Nu cred ca in Germania ati fi avut mai mult succes, ati fi avut mai multi fani, ati fi primit mai multi saci de scrisori ca in Romania.
Asa ca nu mai priviti inapoi cu manie. Lasati trecutul si priviti spre viitor ca mai aveti multe lucruri frumoase de realizat. Sa auzim de bine!
July 8th, 2008 at 1:40 pm
Pacat ca nu va mai intelegeti. Eram sigur ca nu o sa tina mult situatia asta atunci cand am auzit, si sper in continuare sa fie asa. In ceea ce priveste marea aventura cu “fuga Phoenix” eu ma bucur ca macar unul a ramas in tara – povestea este mai frumoasa asa
.
August 1st, 2008 at 8:39 pm
De ziua ta : “SA NE TRAIESTI LA MULTI ANI DRAGA MIRCEA!”