Nota 6 la muzica
Uneori e o chestie de noroc, sa fii la locul potrivit la momentul potrivit!
Vorbeau unii la o emisiune de televiziune, apropo de Costel Busuioc, despre faptul ca talentul nu se invata. Ti-l da Dumnezeu si numai el. Si despre cat de greu poate sa le fie unora fara talent sa ajunga la performantele pe care cei inzestrati cu har le dobandesc fara nici un efort. Baiatul asta il are pe Dumnezeu alaturi, pe langa voce, are si o energie pozitiva. Asa as zice ca a ajuns acolo nu intamplator. Bravo lui ca a avut curaj. Sunt unii in Romania foarte bine pregatiti in ale “operei” care s-au straduit din greu sa faca cate ceva, si n-ati aflat niciodata de ei.
Apropo de asta, in liceu aveam un profesor de muzica, il chema Andrei, noi ii spuneam “Spasa”. Cand il auzeam cantand la vioara (ne dadea tonul la cantece) mi se incretea pielea, asa urat putea sa sune. Iar cand incepea sa cante cu noi aveam senzatia ca se porneste o masina de barbierit. Noi ne amuzam copios, iar eu ma intrebam cum a ajuns asta profesor de muzica.
In copilarie luasem niste ore de pian, iar in timpul liceului studiam chitara, deci mai stiam cate ceva. La orele de cor, ore obligatorii de altfel, unde invatam numai cantece patriotice, eu cantam dinadins fals. Si scapam de corvoada.
Bine, uneori am cantat si serios. Si cand cantam serios luam cate un 6. Iar cand falsam se auzea scurt “Baniciule, iesi afara!”. Dar cred ca atunci eram cel mai fericit, pentru ca nu mai suportam… ta-ra-ta-ta goarnele au sunat… si multumim din inima partidului. Din pacate le mai stiu si astazi.
Dupa niste ani de zile, la finalul unui spectacol Phoenix, l-am regasit pe dom’ profesor in culisele salii de sport din Timisoara, cu o lacrima in ochi, spunandu-mi ca nu-si imagina sa ma vada vreodata pe scena.
Pentru cei multi si tineri care citesc blogul asta… sper sa intelegeti ce aveti de facut!
Entries (RSS)
March 13th, 2008 at 11:45 pm
Va multumim pentru sfat…normal osul la treaba:)
March 14th, 2008 at 12:41 am
Intelegem si ne bucuram de sfat, cu atat mai mult ca vine de la dvs.!
March 14th, 2008 at 2:35 am
Multumesc pt sfaturi! Mi-a facut o deosebita placere sa citesc postul dumneavoastra. Va salut cu stima si respect.
March 14th, 2008 at 2:44 am
un fel de .. nu vă irosiţi talentul cu profesori tâmpiţi? că aveţi şi alte chestii mai importante de făcut?
notat!
March 14th, 2008 at 8:27 am
V-am citit blogul din scoarţă în scoarţă, şi vă redescopăr de fiecare dată cu aceeasi emoţie poveştile de viaţă şi ideile. Sunt daruri nepreţuite pe care ni le oferiţi nouă, celor din public, care simţtim emoţia si entuziasmul de fiecare dată când vă ascultăm, care aducem la concert şi un prieten care nu v-a ascultat pâna atunci, care vă vom înţelege şi vă vom sprijini mereu. Astfel vă mulţumim pentru că ne modelaţi tinereţea/bătrâneţea şi ne aduceţi lumină în suflete prin arta dumneavoastră.
March 14th, 2008 at 11:48 am
tanar fiind….nu am inteles ce am de facut.
March 14th, 2008 at 12:21 pm
Sunt unii in Romania foarte bine pregatiti in ale “muzicii” care s-au straduit din greu sa faca cate ceva, si inca nu s-a aflat de ei.
March 14th, 2008 at 12:25 pm
Cat despre “osul la treaba” ce rost are sa faci vocalize zi de zi noapte de noapte pregatindute intens pentru acel ceva cand in ziua de azi daca incerci sa iti faci o trupa nu reusesti majoritatea tinerilor din ziua de zi viseeaza numai la faima glorie si bani , deci inca odata intreb ce rost are ? sper sa imi dati un raspuns
cam asa este situatia mea acum in prezent …
March 14th, 2008 at 9:06 pm
Costel Busuioc a avut, ca de altfel oricem om intr-un anume moment din viata sa, o sansa, de care se pare ca a profitat cu succes. Are talent si foarte mult entuziasm, are ceva de transmis si daca este sustinut, va ajunge mare…A avut insa, pe langa cele enumerate mai sus, un imens noroc…Nu trebuie sa uitam ca, asemenea lui Costel, mai pot fi alte zeci de persoane talentate, inca nedescoperite, asadar necunoscute noua, publicului larg.
Trebuie sa avem aspiratii cat mai inalte, trebuie sa avem idealuri si, de asemenea, trebuie sa avem incredere in noi insine in absolut orice ne-am propune. Insa, pe langa aceasta insiruire de factori necesari, dar nu neaparat si suficienti, trebuie sa avem “acel ceva”, noroc cum ne place sa il numim deseori, caci fara sansa, cu greu putem intreprinde ceva. Se spune ca norocul tine cu cei puternici si perseverenti, insa in societatea de astazi, dati-mi voie sa am anumite rezerve…
Intre timp, ii putem multumi cu deosebita consideratie lui Dumnezeu ca suntem sanatosi si ca putem munci, cu mai mult sau mai putin succes, dupa caz , caci, in mare masura, destinul ni-l mai facem si singuri, dupa nevoi si dupa asteptari!
Trecand la alt subiect, imi place la nebunie chitara dumneavoastra Godin. Suna minunat si ma bate serios gandul sa imi comand si eu una, intrucat pana acum am studiat numai pe chitara clasica. Sunteti un artist complet, aveti o voce inconfundabila, pe care o recunosti cu usurinta din 1000 altele, si, cel mai important, aveti o caldura interioara coplesitoare, pe care o transmiteti publicului de fiecare data cand interpretati.
Va salut domnule Baniciu si va admir nespus! Mult succes in continuare, in orice va propuneti sa realizati! Numai bine!
March 15th, 2008 at 11:11 am
“ta-ra-ta-ta goarnele au sunat… si multumim din inima partidului. Din pacate le mai stiu si astazi”
hehe, am observat ca inca le mai stiti, cand ati tras videoul pt Mila 2 de langa 3… partea din final.
March 16th, 2008 at 11:04 pm
Care au fost cei mai talentati membri pe care i-a avut formatia Phoenix? Persoanele de fata se exclud:)
March 17th, 2008 at 11:59 pm
cum zice andries ” poti sa cumperi tabla/ poti sa cumperi ciment/poti sa cumperi orice/ da nu poti sa cumperi talent/banii tai nu sunt buni aici”
March 18th, 2008 at 3:47 pm
m-am bucurat sa va descopar ca om, prin intermediul blogului, dupa ce v-am descoperit ca artist acum ceva ani.
si m-am bucurat ca ati postat blogul asta, despre (sau pornind de la) costel busuioc. fiindca am vazut si eu acea emisiune si nu mi-a placut deloc… in prima faza m-a enervat, apoi m-a intristat de-a binelea. m-a dezamagit atitudinea oamenilor acelora vis-a-vis de povestea lui costel, o atitudine atat de “romaneasca” as zice, atat de neocomunista. n-ar recunoaste un talent nativ, nu l-ar incuraja nici in ruptul capului. si asta mi se pare pur si simplu trist!
de-aia zic: ma bucur pt blogul asta.
March 18th, 2008 at 3:57 pm
Concurs f interesant!
March 18th, 2008 at 6:08 pm
Eu unul încerc de ceva timp să cânt (numai chestii folk – zdranga zdranga) și chiar cânt fals rău… adică nu chiar atât de fals, însă am o gamă vocală destul de restrânsă. Sunt de acord că se educă într-o mică părticică vocea, însă chiar trebuie să ai talent. Uitați, dumneavoastră aveți talent, par example. Eu nu am… și din nefericire, chiar am învățat să cânt cât de cât OK la chitară și nu am voce. Hahaha!
March 19th, 2008 at 6:48 pm
Mai Silviu uite parerea mea personala nu trebuie sa ai talent pentru a canta si chiar daca ai cel mai important este sa muncesti zilnic pentru asta spre exemplu C.Busuioc are talent ce-i drept si o voce de invidiat dar ca sa ajunga la acest nivel a muncit din greu nu conteaza talentu sau faptu ca falsezi ca naiba asa este la inceput dar pe masura ce depui cat mai mult efort pentru ceea ce iti place devii tot mai bun in timp.
Si asta iti spun din experienta mea si a multi altor artisti …
March 19th, 2008 at 10:21 pm
Multumim!
March 20th, 2008 at 11:45 pm
Daca vorbim de talentul lui Busoioc, il are din plin, dar mai foarte mult pana sa ajunga la o cariera de profesionist. De aici incolo incepe greul. A avut noroc sa fie la locul potrivit si la momentul potrivit, insa ce face de acum incolo e mult mai important.
@ Daniel – exista chitari si cu corzi de plastic, si eu ma gandesc sa-mi iau una…
@ Andreea – e vorba de razboiul romano-roman. Cum apare unul care scoate capul la suprafata, ne grabim sa-l tragem inapoi.
March 21st, 2008 at 9:59 pm
Doream sa va intreb, referitor la chitara dumneavoastra, ce anume v-a determinat sa alegeti aceasta marca? Va intreb intrucat, din atatea alte optiuni interesante, ati ales Godin. Sunt placut surprins de cat de bine suna. Pana la dumneavoastra, nu auzisem de aceste chitare. Ulterior, am aflat ca sunt produse in Canada, de catre un anume Robert Godin ( site-ul lor este cu adevarat impresionant!). Va multumesc anticipat!
March 21st, 2008 at 11:03 pm
parerea mea e ca nu talentul are cuvantul greu intr-o cariera (desi e oarecum necesar), ci consecventa, cat de mult esti dispus sa dai fara sa primesti nimic din ce iti imaginai copil fiind seara de seara inainte sa adormi. Intr-adevar, trebuie sa-ti placa, macar atat, pentru ca repede iti vei da seama ca nu e totul poleit cu stele in domeniul asta.
mircea baniciu, respect pentru consecventa in primul rand, apoi pentru tot ceea ce va fi
March 24th, 2008 at 1:21 am
Da, aveti dreptate cu razboiul romano-roman. De ce suntem atat de inculti (nu gasesc un alt substantiv) si ii dam in cap cuiva pe care il credem mai destept decat noi? E tipic romaneasca treaba asta si nu-i bine.
March 24th, 2008 at 7:24 am
din pacate Romania inca se mai ghideaza dupa vechea spusa a tovarasului Stalin: “ucideti orice geniu din fasa”. ne-a intrat in sange. arta, dar mai ales muzica Romaneasca se afla inca in comunism (ca mentalitate). toata lumea trebuie sa fie egala (dar, dupa cum spune Domnul Orwell, unii trebuie sa fie mai egali decat altii). asa apar anomalii artistice de genul Heaven, Moga si nu cred ca trebuie sa mai spun alte Nume. avem un mod tare ciudat de a gandi. “daca fetei\baiatului ii place sa cante ce-aveti voi cu ea\el? stai linistita\linistit draguta. se rezolva.” la noi totul se rezolva. unii se apuca de cantat de parca vor sa-si scoata pasaportul mai repede cu cateva zile fara sa stea la coada. “hai domnu’, poate REZOLVAM cumva”. si cumva se rezolva totul. dar vorba aia “muntii si ei se trezesc intr-o zi simple si verzi campii”. si totusi… nu facem nimic?
March 24th, 2008 at 12:21 pm
“intai faci ce-ti place” de acord dar în legătură cu ““faima, glorie şi bani” sincer să fiu niciodată nu m-am gîndit la asta după părerea mea “faima, gloria şi bani” duc de regulă la aroganţă şi ipocrizie oricum vă mulţumesc pentru răspuns.
March 24th, 2008 at 2:48 pm
eu cred ca am avea ce sa facem, yokko.
putem sa ridicam capul si sa spunem ce credem, mereu si mereu, pana in panzele albe. e atat de simplu. dar nu prea avem curaj. iar curajul e o chestie care vine din instinct dar si din educatie. si educatia pe care o primim de 18 ani e ca suntem liberi sa facem si sa spunem ce dorim, atata timp cat spunem si facem ca ei… ce curaj sa mai ai atunci? si la ce-ti mai foloseste…
in tara asta curajul se transforma repede in dezamagire.
plus ca daca ridici capul si vorbesti, singur fiind, nu te-aude nimeni, sau daca te aude cineva, devii subiect de bascalie. iar daca in tarisoara asta niste oameni, mai multi de trei, care impartasesc aceleasi opinii si credinte, se aduna sa militeze pentru ele, devin instantaneu niste “dusmani” ai “poporului”…
eh, si-n ciuda tuturor, eu tot zic ca avem ce face. si numai faptul ca vorbim aici despre asta e un semn bun.
ps: imi cer scuze pentru semi-discursul asta, nu-s anarhista, nu militez impotriva globalizarii in fata guvernului (doamne fereste!!! …. ce urat ar fi, nu?), nu ma dedau la acte de vanalism cu huliganii cei din agricultura care marsaluiesc prin capitala…, nu merg la gay parade sa militez impotriva discriminarii…
pps: oare ce-nseamna asta: ca-mi cer scuze pentru ceva ce-as avea tot dreptul sa fac? eh, cred ca tine tot de educatia de care povesteam mai devreme.
March 25th, 2008 at 2:42 pm
vremea curajului a trecut. unii dintre noi am avut curajul (sau inconstienta) de a ramane in locul asta (prietenii stiu de ce…). de-aici inainte e vorba de vointa. si daca tot suntem aici, de ce sa nu contam? de ce sa stam cu mainile in san si sa ne uitam bovin unii la altii spunandu-ne din cand in cand in barbi “tara de tampiti (si hoti)”? suntem asa de slabi? de ce nu ne putem aduna sa construim romania noastra? nici eu nu sunt un adept al miscarilor radicale, dar nici nu pot sa stau sa ma uit cum totul in jur se face praf. macar de-am fi lasati in pace. “de la rock oamenii toti, de s-ar strange la un loc, n-ar mai fi mai fi deloc, marile singuratati”. asa sa ne-ajute…
March 27th, 2008 at 6:44 pm
Ha-haa, ce amintiri, domnule Baniciu. Lui “Spasa” al nostru noi ii spuneam “B^zd^c”, vioara lui “Spasa” era pianul “B^zd^cului”, iar falsetul dumneavoastra de la cor era la noi usoara modificare a versurilor din refrenul unui cantec patriotic, de o maniera pe care totusi mi-e cam rusine sa o reproduc aici. Pot spune doar ca una din rimele din refren era “vot~am”, iar noi o modificam la vocativ persoana a doua singular.
Era 1975, an electoral pe atunci, dumneavoastra lansati “Cantafabule” in vremea aia, deci vedeti ca n-am uitat nici eu…
March 29th, 2008 at 1:38 am
frumos blog !
bravo, Mircea !
Te pup !
M.
March 30th, 2008 at 9:05 am
omule cand mai vii pe la Moneasa sa ne ne mai incanti cu muzica ta adevarata .Ca de pulifrici m-am saturat….
March 30th, 2008 at 6:40 pm
Hai….mai scrie-ne ceva !:)
March 31st, 2008 at 9:20 am
Daca tot veniti la Lugoj si Arad in aprilie ,nu ajungeti ,totusi si prin Timisoara?
Ne este dor de dvs.
multumesc!
April 20th, 2008 at 2:05 am
SE INTIMPLA CITEODATA SA SI PLING!
Pling de multe ori chiar daca am 100 de kilograme si sint un adevarat barbat, cind? Cind coarda sensibilitati este ravasita de amintiri placute si cind mi se face dor de ROMANIA! Cine nu stie cintecul canarului sau tristeti de dupa_amiezi ploioase! Pe vremuri ma intrebam de ce a_ti ales sa ramineti in Romania cind phenixul sa mutat in Germania! acum stiu pentru ca in toti acesti ani v_am privit din umbra si am vazut incercarile ce le_ati facut! V_am vazut si cu ochelari cind cearcanele erau sub ochi si si pe la unele spectacole de la cenaclu! Dar sa nu dam cu periuta! muzica daca nu este in singe nu da rezultate chiar cu eforturi mari!
Am repetat un an la scoala in a 6_a ca ma lasat profesoara de muzica corigent pe vara si mai aveam 2 corigente la franceza si la limba romana!
treaba face ca traiesc in Franta deci am invatat franceza vrind _nevrind iar muzicaz cint de cite ori pot! am sute de cd_uri cu toata muzica ce_mi trece prin mina, insa in suflet tot ciuleandra si Maria Lataretu i_mi frazminta rarunchi!
May 10th, 2008 at 11:18 pm
Chiar din primele reactii ale cititorlor tineri se vede limpede ca au inteles mesajul.
In schimb eu, care nu mai sunt nici tanar, nici nu locuiesc in Romania, n-am inteles ceva: mai exista in tara, chiar si dupa epoca de aur, ore de cor obligatorii, cu piese de preamarire a nu stiu cui?
Ori chestia se refera si la alte materii… Dar cum naiba sa canti fals la lectia de geografie, sa zicem? Caci chiar de confunzi Austria cu Australia, tot nu cred sa fii dat afara.
Poate imi explica cineva?
May 12th, 2008 at 2:54 pm
Ca membru PHOENIX te-am descoperit tarziu. Stiam doar ca-mi placi, cu melodiile tale (habar n-aveam eu la concertele tale ca “Andri Popa” era al Phoenix-ului, ca exemplu ) si cu cizmele tale (cu urechi)cand veneai la Braila in concerte impreuna cu L.Tudan (“Rosu si Negru”)sau Dida Dragan dupa care eram moarta pe-atunci.
De fapt Didei sa-i multumesti ca te-am descoperit si ai mai capatat un fan. Nu scapam nici un concert al Didei.
Eram copila, PHOENIXUL fugise cand eram prea mica (8 ani cred), iar educatia nu mi-a fost data sa apreciez neaparat fugitii. A fost un val… atata tot. Rebeli care dupa ’89 au venit tot pe aici sa mai suga la sanul mamii Romanii. N-au facut bani neaparat din muzica pe unde au umblat si nici din meseriile pe care le studiau cand au plecat. Deci… fara capatai 90%. Regimul nu-i lasa sa fie golani cu bani. Acolo, iar acum si la noi … asta este foooaaarteeee posibil. Nici o invidie pe astfel de specimene “recalificate in necalificarea” lor.
Poate ca patrioata din mine, dupa ce-am aflat istoricul, te-am apreciat si pentru ca ai ramas sa ne delectezi pe noi, ai tai, care te iubeam si te bisam.
Dar: cu treaba ca falsai ca sa te scoata din cor caci nu iubeai cantecele patriotice… nu-mi placi. Osanalele erau unele, dar cate nu se refereau si pe vremea mea, darmite pe vremea ta, la eroi, tara, steag, muncitorime, treburi foarte onorabile. Ce voiai sa canti: imnul SUA sau URSS.?! Asadar: nu mi se pare jenant sa fii patriot. Mai ales cand aici ti-ai facut un nume. Nu-l face pe rasculatul impotiva comunistilor, caci erai cel mult un elev needucat. Educatie inseamna nu doar instrumente, limbi straine inaintea limbii romane daca se poate. , inseamna si cultivarea respectului fata de ai tai : familie – tara. Se zice ca sangele apa nu se face. Daca e sange de roman 100%! Daca e cu picaturi estice, vestice, evreiesti sau musulmane…nici o pretentie sa ne respecte. Deci domnule: ai fost un preferat al meu. Si-acum imi placi, dar mai ales cu melodiile vechi ( per. Phoenix si anii 1975-1980 ).
Cele bune si multumiri ca ne-ati delectat. Vorbesc la trecut pentru ca acum nu mai am timp sa mai ascult atata muzica. Sanatate !
“OCTAVIA”
May 14th, 2008 at 2:16 am
Ca sa nu para ca am avut ceva contra metodei de eschivare: din partea mea, sustinere si respect deplin. Ai fost inventiv, ai avut umor, spirit de razvratire, ceea ce inseamna si curaj. Ce oare sa mai doresti de la un copil in situatia data? Chiar ai fost bravo 100%!
Nici contra sfatului adresat elevilor (asa am inteles eu, iertare daca am gresit) nu sunt, deloc. Daca asta a fost, inseamna ca exista temei.
Multumesc. Succes in continuare.
July 4th, 2008 at 9:05 pm
Octaviei
Scuza-ma, dar n-am inteles mare lucru din ce ai scris.
In orice caz, cantecele asa-zis patriotice pe care le invatam la scoala pe vremea lui Dej sau a lui Ceausescu nu erau decat propaganda de partid. Nu erau scrise dintr-un sentiment inaltator, nu te emotionau in nici un fel. Un copil simte asta si reactioneaza dur, mai ales daca e un copil sensibil, cum cred ca a fost Mircea Baniciu.
July 17th, 2008 at 11:41 am
A fi la momentul potrivit la locul potrivit reprezinta numai o jumatate a norocului.
Ce ar fi sa iei mai in serios chitara clasica ? … sa compui ceva special pentru ea