I-mi permit sä comentez pe scurt cele scrise de tine pentru cä m-au impresionat oarecum.
Covaci nu are nevoie de nimeni, nici de Baniciu, nici de Kappl, nici de Neumann, colegi care au fost intotdeauna aläturi de el, panä in momentul in care li s-a spus cä de fapt: “Phoenix sunt eu, cine e cu mine pe scenä e Phoenix iar in momentul in care a päräsit scena e altceva”. El nu are nevoie nici de familie, cä dacä si-o dorea, si-o fäcea. Titlul cärtii pe care a scris-o spune totul: “Insä eu”. Singurii care au nevoie de noi sunteti voi.
Covaci nu. De aceea am plecat si de aceea nu ne vom mai intoarce. Am avut intotdeauna intelegere pentru Covaci, l-am ajutat si sustinut intotdeauna, dar totul are o limitä.
Toate cele bune.

Am avut onoarea sa cunosc trupa Phoenix, din pacate dvs deja nu mai erati in ea. Stiti, evident, ca toata lumea va admira si va respecta alaturi de trupa cu care v-ati consacrat. Aveti o voce memorabila, calda, care o recunosti dintr-o mie.
Imi pare rau ca datorita orgoliilor si banilor s-a ajuns aici. Este pacat ca s-au pierdut valorile, imi permit sa fac o comparatie ( cam fortata ) cu echipa de fotbal a Romaniei, inainte se juca din suflet, ti se facea pielea gaina cand auzeai imnul Romaniei, acum se joaca pentru bani. Nu se mai canta pentru romani, se canta pentru bani. Democratia a adus si bune si rele. Se promoveaza un bun gust indoielnic, nu mai exista Bun simt, si peste tot observi ca activam intr-o lume a orgoliilor. Dl. Covaci are capacitati de lider, nimeni nu-i contesta calitatile, dar trebuie sa avem puterea sa il intelegem, nu cred ca este atat de fericit sau ca stie cineva ce e in sufletul lui. Are o varsta ( peste 60 si ceva de ani ) care nu pot afirma ca il ajuta decat ca experienta, Dzeu sa aiba grija de sufletul lui si al dvs, al tuturor, sa poata merge mai departe asa cum este el. Un om la varsta lui nu mai poate fi schimbat, eu cred ca afiseaza o imagine tocmai ptr a se proteja pe el si formatia. Referitor la voce, intr-adevar nu mai este ce a fost, stiu ca nu fumeaza si mai stiu ca nu este un om atat de rau pe cat se vede. Tare mult as fi vrut ca mass-media romaneasca sa-l surprinda si cand plange ( aduceti-va aminte cum a murit mama lui ), cand se vede tradat sau furat ( chiar credeti ca toti care il lauda n-au diverse interese ? ) Faptul ca sta in Spania, ca un om ca oricare altul, trebaluieste prin gradina sau se plimba cu cainii, sau incearca sa mai compuna ceva, sau si-o ia pe Yvonna si mananca la un restaurant, sunt convinsa ca starneste invidia doar unor oameni limitati. E greu sa tii steagul sus, cand nu mai ai idei, cand ai pierdut contactul cu realitatea, cand ti-e greu sa accepti ca imbatranesti. decat gaina toata viata, mai bine vultur o zi. cati dintre noi n-am vorbit la nervi? cati n-am barfit? de cate ori ne-am facut autocritica sa vedem ca nu suntem mai breji ca altii?suntem prea marunti, sa mai pretuim ce e cu adevarat frumos, sanatatea, prietenii, familia, natura. avem un sistem care indobitoceste, care nu-ti mai permite sa fii artist boem, care te forteaza sa te gandesti la intretinere si factura de la electrica. regretati medalia? nu e cazul, dvs aveti medalii de la toti cei care va asculta. regretati ca nu sunt mai multi bani? nu e problema, tot intr-un pat doarme si dl. tiriac, tot o friptura mananca si tot in acelasi loc mergem cu totii la un moment dat. uitati-va la concertele organizate de primaria constantei, aduc de afara formatii care nu sunt pe sfertul TUTUROR celor care au fost sau mai sunt in formatie. cum sa-ti mai clocoteasca sangele, sa strigi Heiii! pe o melodie in engleza?
nu e un elogiu la adresa nimanui ce am scris mai sus, e un gust amar ca s-a ajuns aici, sunt din buzau, am 30 de ani,inca ma bucur ca prietenii mi-au ramas aceeiasi, apreciaza muzica buna, sunt mai profunzi si au scoala veche de valori in sange. mergem la pub-ul din buzau si ne simtim bine, retraim vremurile rock-otecii din buzau, festivalurile top t, pe florian pittis care tinea seri de muzica etc.
Aveti puterea sa intelegeti ca suntem multi care regretam deciziile care s-au luat poate la nervi, poate bine gandite…
Nu va cer sa va reintoarceti, desi NUMAI D-ZEU STIE cata lume va simte lipsa, cati se gandesc dupa terminarea unui concert de-al dvs sau de-al Phoenix-ului… ” tot impreuna ar fi avut mai mult farmec ”…
Nimeni nu este perfect! nimeni!!! iubesc tot ce inseamna muzica buna, sunt mandra ca sunt Romanca, am lipsuri mai mari decat multi altii dar am puterea sa ma dau la o parte daca altul e mai bun ca mine sau sa recunosc ca am gresit si sa imi cer scuze.
Lasati medaliile, lasati banii, lasati orgoliile, lasati jignirile aduse de dl. Covaci,ganditi-va la cei care va asculta. Nu este un om rau, a facut cum a crezut mai bine, nu cred ca isi doreste vile, masini, sau portofelul plin, oriunde ar merge s-ar gasi cineva care l-ar servi cu o mancare buna, de imbracat ati vazut ca e adeptul vestelor si a unor blugi negri, n-are copii, iar o masina cu siguranta n-ar putea sa reziste sa o conduca in traficul de doi roni din Romania.
sunt altii mult mai rai, fatarnici si limitati care poate l-au inrait. tot ce ni se intampla, isi lasa amprenta pe noi.
fiti intelept si ingropati ce a fost urat, neplacut ptr dvs, veninul nu face bine nimanui, luati omul asa cum este.
Ma inclin!
cu stima,
e.

http://videonews.ro/action/viewvideo/12829/Nicu-Covaci-Mircea-Baniciu-canta-manele/

… Si eu tot 30 de ani ma pregatesc sa implinesc. Am descoperit muzica asta candva, demult, prin clasa a 11-a de liceu cand cineva mi-a dat sa ascult Pasarea Colibri…

Si apoi, am inceput, in paralel, Phoenix. Muzica lor mi-a fost martora, si memoria afectiv – auditiva imi este imprimata in fiecare moment al vietii…

Meditatiile pentru admiterea la facultate, bacalaureatul, drumurile pe tren in care ascultam la walk-man Mugur de Fluier sau Ciripituri… apoi anul I la Alba Iulia unde de 1 Decembrie da, i-am vazut live, si erau TOTI… apoi admiterea in profesie cand ei, iarasi TOTI, cantau impreuna la 40 de ani de la infiintare, si eu legat de fotoliul in care trebuia sa invat ma uitam cu jind la secventele de la Sala Palatului.

Apoi, de curand, CD-ul Baba Novac ascultat noaptea in masina gonind in viteza pe drumurile patriei catre instantele de te miri unde…

Si acum, dezamagirea ca cineva nu poate sa renunte la orgoliu. Si NU vorbesc despre Maestrul Baniciu…

Baniciu a tinut vie, prin Pasarea Colibri, ( pe langa excelenta chimie cu Cnejevici, Mircea Vintila si Florian Pitis – Dio sa il Ierte – ) flacara Phoenix, pana cand s-au intors in tara sa cante impreuna !!!

Gestul presedintelui marinar, care la decorarea trupei, l-a ignorat pe Maestrul Baniciu, este de neiertat. … Dovedeste cat de mic poate fi un om…

Iti Multumesc, Maestre, ca mi-ai infrumusetat copilaria si tineretea si ca ma porti si acum prin viata cu aceleasi acorduri care vor ramane eterne.

Fie sa Renasca… !

Mihai R

Cu tot respectul Maestre Baniciu,
Octavian