Mircea Baniciu

In ordine de sus in jos, stanga la dreapta: Valeriu Sepi (percutie, voce, design), Mircea Baniciu (solist vocal), Joji Kappl (bas, voce), Costin Petrescu (tobe), Nicu Covaci (chitara, voce).

Am dorit sa las lucrurile sa se limpezeasca!

Uneori se impune un moment de respiro. Mi-as dori sa revad Phoenix-ul de pe scaunul unui spectator obisnuit, fara nici o implicare, relexat si nepartinitor. Numai asa am sa pot intelege mai bine ce se intampla de fapt…

Uneori oglinda in care ne privim arata mult mai putin decat vrem sa vedem. E bine sa ne indepartam de ea, si sa ne cautam imaginea in alta parte. Am cedat din-totdeauna in fata “Phoenixului” si asta pentru ca prezenta mea… venea sa aduca ceva pozitiv echipei. Am totusi senzatia ca absenta mea a devenit necesara acum, mai mult ca niciodata! Tot pentru ca Phoenix sa arda! Din pacate, acum nu mai e o echipa (oare a fost vreodata?)! A ajuns o masina de produs… si din pacate, nu in interesul nostru.

N-am prea vrut sa vorbesc despre aspectul asta, nu se face, nu-i asa?, dar atunci cind esti catalogat de la inceput ca “unul care a avut intotdeauna probleme cu banii” am si eu dreptul la replica. Ca o gluma pe care colegii mei fugiti in Germania n-au cum sa o inteleaga… As povesti ce mi s-a intimplat dupa plecarea lor.

Intr-una din zile m-am intalnit cu unul din impresarii cu care trupa facuse o serie buna de spectacole pe stadioane. M-a intrebat cum ma descurc singur “fara Phoenix”? I-am zis fara echivoc… “Bine!” M-a intrebat “Casa ai?” “Da!” i-am zis… “Masina ai?” “Da!” ! i-am zis!… “Ai pus si tu ceva de-o parte?” “Da!” i-am zis!.. “Bucura-te c-a plecat Nicu!… ca altfel n-aveai nimic!”. Desigur – m-a intristat foarte tare vorba. Stiam ca toata partea financiara a turneelor din ultima perioada era ca un secret bine pazit, ca si azi de fapt… vezi “lupu si naravu”.

As vrea ca toata lumea sa ma inteleaga! Doza mea de mercantilism e provocata de diverse evenimente neplacute care m-au pus (clar!) in situatia penibila de a cere…ce mi se cuvine de fapt! Si atat!… Voi reveni la acest subiect, raspunzand pentru prima oara public lucrurilor mai putin adevarate spuse pe seama mea. Tacerea mea, pentru protejarea legendei Phoenix, nu mai e o virtute.

Toti avem o problema cu asta! Manny, violonistul german, imi atragea atentia ca el pentru Nicu si-ar da si ultima suflare… pentru ce a facut el in muzica romaneasca, pentru cit de mare e opera sa … I-am amintit ca n-a facut nimic niciodata singur!… A stiut insa intotdeauna sa intoarca lucrurile in asa fel incit sa-si atribuie si ce nu era al lui… de aceea nici unul din vechii colaboratori… cei care au creat de fapt scanteia Phoenix nu mai exista in jurul lui… adica il cam ocolesc.

Poate ca sunt mai mult decat rau, dar ipocrizia ma deranjeaza rau! Oriunde ar aparea.

Acum am plecat din nou… ruptura s-a produs undeva dupa Stufstock… am tacut si i-am lasat sa-si continue drumul, cautandu-mi-l si eu pe al meu… dar… surpriza! Iata-ma dat afara, dupa ce am plecat…